opțiuni
  • info

2 intrări

15 definiții

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

RAȘCHETARE, rașchetări, s. f. Acțiunea de a rașcheta și rezultatul ei. – V. rașcheta.

RAȘCHETARE, rașchetări, s. f. Acțiunea de a rașcheta și rezultatul ei. – V. rașcheta.

rașchetare sf [At: LTR2 / Pl: ~tări / E: rașcheta] 1 Curățare de vopsea sau de rugină a unei suprafețe metalice, cu ajutorul rașchetei (1). 2 Răzuire a parchetului. 3 Netezire a unei tencuieli cu ajutorul rașchetei (3).

RAȘCHETARE s.f. Acțiunea de a rașcheta și rezultatul ei. [< rașcheta].

RAȘCHETA, rașchetez, vb. I. Tranz. 1. A curăța de vopsea sau de rugină o piesă de metal sau un vas, cu ajutorul rașchetei (1). 2. A netezi cu rașcheta (2) o tencuială. 3. A rade parchetul cu rașcheta (4), pentru a-l curăța. – Din rașchetă.

RAȘCHETA, rașchetez, vb. I. Tranz. 1. A curăța de vopsea sau de rugină o piesă de metal sau un vas, cu ajutorul rașchetei (1). 2. A netezi cu rașcheta (2) o tencuială. 3. A rade parchetul cu rașcheta (4), pentru a-l curăța. – Din rașchetă.

rașcheta vt [At: DM / Pzi: ~tez / E: rașchetă] 1 A curăța de vopsea sau de rugină o suprafață metalică, cu ajutorul rașchetei (1). 2 A răzui parchetul. 3 A netezi cu rașcheta (3) o tencuială.

RAȘCHETA vb. I. tr. A curăța o piesă metalică, un parchet cu rașcheta. ♦ A freca o tencuială cu rașcheta pentru a-i da un aspect neted. [< rașchetă].

RAȘCHETA vb. tr. 1. a curăța o piesă metalică, un parchet etc. cu ajutorul rașchetei. 2. a netezi cu rașcheta (2) o tencuială. (< rașchetă)

A RAȘCHETA ~ez tranz. (tencuială, parchet, obiecte de metal etc.) A prelucra cu ajutorul unei rașchete. /Din rașchetă

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

rașchetare s. f., g.-d. art. rașchetării; pl. rașchetări

rașchetare s. f., g.-d. art. rașchetării; pl. rașchetări

rașchetare s. f., g.-d. art. rașchetării; pl. rașchetări

rașcheta (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. rașchetez, 3 rașchetează; conj. prez. 1 sg. să rașchetez, 3 să rașcheteze

rașcheta (a ~) vb., ind. prez. 3 rașchetează

rașcheta vb., ind. prez. 1 sg. rașchetez, 3 sg. și pl. rașchetează

Dicționare de argou

Explică doar sensurile argotice ale cuvintelor.

rașcheta, rașchetez I. v. t. (intl.) 1. a desfigura (pe cineva). 2. (pol.) a-i proba (unui infractor) toate faptele penale de care se face vinovat. 3. a prinde, a aresta, a închide. II. v. r. (glum.) a se tăia din greșeală cu lama în timpul rasului.

Intrare: rașchetare
rașchetare substantiv feminin
substantiv feminin (F113)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • rașchetare
  • rașchetarea
plural
  • rașchetări
  • rașchetările
genitiv-dativ singular
  • rașchetări
  • rașchetării
plural
  • rașchetări
  • rașchetărilor
vocativ singular —
plural —
Intrare: rașcheta
verb (VT201)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • rașcheta
  • rașchetare
  • rașchetat
  • rașchetatu‑
  • rașchetând
  • rașchetându‑
 singular plural
  • rașchetează
  • rașchetați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • rașchetez
 (să)
  • rașchetez
  • rașchetam
  • rașchetai
  • rașchetasem
a II-a (tu)
  • rașchetezi
 (să)
  • rașchetezi
  • rașchetai
  • rașchetași
  • rașchetaseși
a III-a (el, ea)
  • rașchetează
 (să)
  • rașcheteze
  • rașcheta
  • rașchetă
  • rașchetase
plural I (noi)
  • rașchetăm
 (să)
  • rașchetăm
  • rașchetam
  • rașchetarăm
  • rașchetaserăm
  • rașchetasem
a II-a (voi)
  • rașchetați
 (să)
  • rașchetați
  • rașchetați
  • rașchetarăți
  • rașchetaserăți
  • rașchetaseți
a III-a (ei, ele)
  • rașchetează
 (să)
  • rașcheteze
  • rașchetau
  • rașchetară
  • rașchetaseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

rașchetare, rașchetărisubstantiv feminin

  • 1. Acțiunea de a rașcheta și rezultatul ei. DEX '09 DEX '98 DN
etimologie:
  • vezi rașcheta DEX '09 DEX '98 DN

rașcheta, rașchetezverb

  • 1. A curăța de vopsea sau de rugină o piesă de metal sau un vas, cu ajutorul rașchetei. DEX '09 DEX '98 DN
  • 2. A netezi cu rașcheta o tencuială. DEX '09 DEX '98 DN
  • 3. A rade parchetul cu rașcheta, pentru a-l curăța. DEX '09 DEX '98 DN
etimologie:
  • rașchetă DEX '09 DEX '98 DN

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.