2 intrări

33 de definiții

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

RĂSFIRAT, -Ă, răsfirați, -te, adj. 1. (Despre păr, barbă etc.) Cu firele depărtate unele de altele (fără să fie încâlcite); rărit. 2. (Despre părți care compun un întreg) Depărtat unul de altul, așezat la distanță; (despre un întreg) ale cărui elemente componente sunt depărtate unul de altul; întins pe o suprafață mare. 3. Lipsit de consistență, împrăștiat, risipit, difuz. ♦ Fig. Nestatornic. [Var.: resfirat, -ă adj.] – V. răsfira.

RĂSFIRAT, -Ă, răsfirați, -te, adj. 1. (Despre păr, barbă etc.) Cu firele depărtate unele de altele (fără să fie încâlcite); rărit. 2. (Despre părți care compun un întreg) Depărtat unul de altul, așezat la distanță; (despre un întreg) ale cărui elemente componente sunt depărtate unul de altul; întins pe o suprafață mare. 3. Lipsit de consistență, împrăștiat, risipit, difuz. ♦ Fig. Nestatornic. [Var.: resfirat, -ă adj.] – V. răsfira.

răsfirat2, ~ă a [At: DOSOFTEI, PS. 469/2 / V: res~ / Pl: ~ați, ~e / E: răsfira] 1 Cu firele (părului, bărbii etc.) depărtate unele de altele. 2 Îndepărtat unul de altul Si: rășchirat (5). 3 Întins pe o suprafață mare Si: împrăștiat. 4 Răzlețit (1). 5 (D. litere, cuvinte etc.) Spațiat. 6 (D. pământ) Afânat (1). 7 (Fig) Nestatornic.

răsfirat1 sn [At: PSALT. HUR. 123r/26 / E: răsfira] (Îvr) 1 Împrăștiere. 2 Risipire (12).

RĂSFIRAT, -Ă, răsfirați, -te, adj. (Și în forma resfirat) 1. (Despre păr, barbă etc.) Cu firele depărtate unele de altele (fără ca întregul să fie stricat). Era plăpînd, Cu ochi albaștri, cu privirea clară... Cu părul blond și răsfirat în vînt. D. BOTEZ, F. S. 29. Răsfiratul păr de aur peste perini se-mprăștie. EMINESCU, O. I 79. Caii, repezi, ageri, cu coame răsfirate, Cu nările aprinse, Cu gurile spumate. ALEXANDRESCU, M. 30. ◊ (Metaforic) O mîndră salce... Își împlînt-într-a lui ape cosițile-i resfirate. NEGRUZZI, S. II 14. ♦ Întins în lături, desfăcut. Lîngă un mesteacăn bătrîn, răsfirat în crenguțe fine, dădui peste o cruce strîmbă de grezie. SADOVEANU, O. VIII 245. Ea se apropiase și-și lipise corpul de el cu brațele mereu răsfirate. REBREANU, R. I 159. 2. (Despre părți care compun un întreg) Depărtat unul de altul, așezat la distanță; (despre un întreg) ale cărui elemente componente sînt depărtate unele de altele; întins pe o suprafață mare. Mai în sus, pe coaste, resfirat se întinde satul prin holde și grădini. SLAVICI, N. I 39. Peste arbori răsfirați Răsare blînda lună. EMINESCU, O. I 186. Acele șesuri fără margine prin care aerul, răsfirat în unde diafane subt arșița soarelui de vară, oglindește ierburile și bălăriile din depărtare. ODOBESCU, S. III 14. 3. Lipsit de consistență, împrăștiat, difuz. Lumina răsfirată prindea să lucească palid. C. PETRESCU, Î. I 17. ♦ Fig. Nestatornic. Și-ai o fire resfirată, Te-ai iubi cu lumea toată. HODOȘ, P. P. 120. – Variantă: resfirat, -ă adj.

răsfirat a. 1. risipit; oști răsfirate; 2. desfășurat: cu părul răsfirat pe umeri.

RĂSFIRA, răsfir, vb. I. 1. Refl. și tranz. A (se) desface fir cu fir, a (se) separa, a (se) depărta între ele (firele părului, ale bărbii etc.) fără a strica întregul. 2. Refl. și tranz. A (se) împrăștia, a (se) întinde în diferite direcții; a (se) răzleți. 3. Tranz. A risipi, a împrăștia, a presăra. [Var.: resfira vb. I] – Pref. răs- + fir.

RESFIRA vb. I v. răsfira.

RESFIRAT, -Ă adj. v. răsfirat.

răsfira [At: PSALT. HUR. 5578 / V: res~ / S și: răzf~ / Pzi: răsfir, (rar) ~rez / E: răs- + fir] 1 vt A separa între ele firele părului, ale bărbii etc. îndepărtându-le unele de altele Si: a rășchira (21). 2 vt A întinde în lături. 3-4 vtr A (se) desface fir cu fir. 6 vtr A (se) împrăștia. 7-8 vtr (D. ființe) A (se) răzleți (1). 9 vr (Îe) A-și ~ năcazul (pe cineva) A-și vărsa necazul (pe cineva). 10 vt A presăra. 11-12 vtr (Înv) A (se) dizolva (1-2). 13 vr (Reg) A se rări (2). 14 vt (Îvr) A dezvălui (1). 15 vt (Îvr) A înșira. 16 vt (Îvr) A analiza (1). 17 vt (Fig) A rememora (1). 18 vt A răsfoi1 (1).

RĂSFIRA, răsfir, vb. I. 1. Refl. și tranz. A (se) desface fir cu fir, a (se) separa, a (se) depărta între ele (firele părului, ale bărbii etc.) fără a strica întregul. 2. Refl. și tranz. A (se) împrăștia, a (se) întinde în diferite direcții; a (se) răzleți. 3. A risipi, a împrăștia, a presăra. [Var.: resfira vb. I] – Răs- + fir.

RĂSFIRA, răsfir, vb. I. (Și în forma resfira) 1. Tranz. A desface fir cu fir, a separa între ele firele (părului, bărbii etc.), îndepărtîndu-le unele de altele, fără a strica întregul. Boierul Dumitrașcu, răsfirîndu-și în degete frumoasa-i barbă căruntă, mă întrebă cu seriozitate... SADOVEANU, O. I 359. Vîntul... adiind ușor, îi mîngîia fruntea, răsfirîndu-i pletele și barba lui albă. BART, S. M. 64. Murgul d-auzea, Coama-și resfira, Vîntul despica. TEODORESCU, P. P. 445. ◊ (Poetic) Părul galben răsfirîndu-și... Doarme leneș craiul Soare. GOGA, C. P. 81. ◊ Refl. Niște coame castanii... se răsfirară peste umerii și pieptarul lui înfirat. NEGRUZZI, S. I 21. Corbea mi se întrista, Lacrămile îl trecea, Barba i se resfira. ȘEZ. IX 171. ◊ Intranz. (Prin analogie) Și mai sus, între smicele, Cîntă două turturele. Una răsfiră din pene. ȘEZ. II 220. 2. Refl. A se împrăștia în diferite direcții. Încet- încet, în zare se ridica o pînză alburie de fum, care se înălța răsfirîndu-se și se pierdea în nemărginire. SADOVEANU, O. VI 42. Sosise noaptea. Din apus Se răsfira, fierbînd, un nor, De-un rece vînt adus. COȘBUC, P. I 233. Mii de pîrîie ce se resfiră și se-mpreună. ODOBESCU, S. I 63. ◊ Fig. Cîntul meu ca mana se răsfiră Peste jalea grea a veacului. BENIUC, V. 78. Că-n șură mai bate vîntul Și îmi mai resfiră gîndul. HODOȘ, P. P. 200. ♦ Tranz. A întinde în direcții diverse. Își resfiră picioarele și întinse genunchii ca să se înfigă mai puternic pe loc. REBREANU, R. II 195. Un zarzăr... Și-a răsfirat crenguțele ca spinii. TOPÎRCEANU, B. 5. ♦ (Despre oameni, animale, colectivități) A porni în direcții diverse, a se răzleți. Din clipa aceasta, toată lupta se răsfiră. Din furtuna, deodată potolită, izbucniră cei din urmă din oștenii Șchiopului, împrăștiindu-se pe cîmpie. SADOVEANU, O. I 155. Tătărimea se-nșira Și fugînd se resfira, Cîte unul, unul. ALECSANDRI, P. P. 80. ◊ Tranz. Ea din palme că bătea Și șerpii îi răsfira. PĂSCULESCU, L. P. 202. 3. Tranz. A împrăștia, a risipi, a presăra. Resfirînd pe-a lor cale niște nemernice flori. NEGRUZZI, S. II 12. ◊ Fig. Iar luna, prin boschete, Cu razele-i subțiri, A răsfirat buchete De galbeni trandafiri. CAZIMIR, L. U. 13. – Variante: resfira, răshira (MAT. FOLK. 404) vb. I.

A SE RĂSFIRA mă răsfir refl. 1) (despre păr sau despre obiecte din fire) A se desface, îndepărtându-se fir de fir; a se rășchira. 2) fam. A se împrăștia în toate părțile; a se risipi. /răs- + fir

A RĂSFIRA răsfir tranz. A face să se răsfire. /răs- + fir

răsfirà v. 1. a depărta unul de altul (ex. degetele); 2. a desfășura: păsările ’și răsfiră aripile; 3. a se împrăștia: și fugind se resfirau câte unul unul POP. [Slav. RAS și fir (probabil primitiv metaforă din sfera țesutului), de unde și variantele răschirà și răshirà, de origină dialectală].

răshirà v. a se risipi: armata se sdrobește și se răshirâ BĂLC. [V. răsfirà].

răsfír, a v. tr. (răs- și fir, adică „desfac firele”. V. în- și pre-fir). Vest. Întind, desfășor (vorbind de fire saŭ pene unite într’un punct): curcaniĭ și păuniĭ îșĭ resfiră coada. Răspîndesc, desfășor: a răsfira trupele pe cîmp. – În est răschir, din răshir, cum se zice pop. pin Munt. est. Răschir zice și Od. (Pseud. 159), care e din Munt. vest. La Ur. și Dos. ráșchir.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

răsfira (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. răsfir, 3 răsfi; conj. prez. 1 sg. să răsfir, 3 să răsfire

răsfira (a ~) vb., ind. prez. 3 răsfi

răsfira vb., ind. prez. 1 sg. răsfir, 3 sg. și pl. răsfi

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

RĂSFIRAT adj. 1. (înv.) rășchirat. (Cu barba ~.) 2. rășchirat. (Cu degetele ~.) 3. v. înfoiat. 4. dispersat, împrăștiat, răspândit, răzlețit, risipit, (pop.) răznit, (înv. și reg.) rășchirat. (O mulțime ~.) 5. v. împrăștiat.

RĂSFIRAT adj. 1. (înv.) rășchirat. (Cu barba ~.) 2. rășchirat. (Cu degetele ~.) 3. înfoiat, umflat, zbîrlit. (Pasăre cu coada ~.) 4. dispersat, împrăștiat, răspîndit, răzlețit, risipit, (pop.) răznit, (înv. și reg.) rășchirat. (O mulțime ~.) 5. împrăștiat, prefirat, presărat, răspîndit, risipit. (Nisip ~.)

RĂSFIRA vb. 1. (înv. și reg.) a rășchira. (Își ~ barba.) 2. v. înfoia. 3. v. desface. 4. v. împrăștia. 5. a (se) împrăștia, a (se) prefira, a (se) presăra, a (se) răspândi, a (se) risipi. (A ~ nisip peste tot.) 6. a împrăștia, a presăra, a pune. (A ~ sare, zahăr pe bucate.)

RĂSFIRA vb. 1. (înv. și reg.) a rășchira. (Își ~ barba.) 2. a se înfoia, a se umfla, a se zbîrli, (vestul Transilv.) a se sperli. (Penele păunului se ~.) 3. a desface, a desfășura, a întinde. (Pasărea își ~ aripile.) 4. a (se) dispersa, a (se) împrăștia, a (se) răspîndi, a (se) răzleți, a (se) risipi, (pop.) a (se) răzni, (înv. și reg.) a (se) rășchira. (S-au ~ în toate părțile.) 5. a (se) împrăștia, a (se) prefira, a (se) presăra, a (se) răspîndi, a (se) risipi. (A ~ nisip peste tot.) 6. a împrăștia, a presăra, a pune. (A ~ sare, zahăr pe bucate.)

A se răsfira ≠ a se grămădi

A (se) răsfira ≠ a (se) strânge

Intrare: răsfirat
răsfirat adjectiv
adjectiv (A2)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • răsfirat
  • răsfiratul
  • răsfiratu‑
  • răsfira
  • răsfirata
plural
  • răsfirați
  • răsfirații
  • răsfirate
  • răsfiratele
genitiv-dativ singular
  • răsfirat
  • răsfiratului
  • răsfirate
  • răsfiratei
plural
  • răsfirați
  • răsfiraților
  • răsfirate
  • răsfiratelor
vocativ singular
plural
resfirat adjectiv
adjectiv (A2)
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • resfirat
  • resfiratul
  • resfiratu‑
  • resfira
  • resfirata
plural
  • resfirați
  • resfirații
  • resfirate
  • resfiratele
genitiv-dativ singular
  • resfirat
  • resfiratului
  • resfirate
  • resfiratei
plural
  • resfirați
  • resfiraților
  • resfirate
  • resfiratelor
vocativ singular
plural
Intrare: răsfira
verb (VT1)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • răsfira
  • răsfirare
  • răsfirat
  • răsfiratu‑
  • răsfirând
  • răsfirându‑
singular plural
  • răsfi
  • răsfirați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • răsfir
(să)
  • răsfir
  • răsfiram
  • răsfirai
  • răsfirasem
a II-a (tu)
  • răsfiri
(să)
  • răsfiri
  • răsfirai
  • răsfirași
  • răsfiraseși
a III-a (el, ea)
  • răsfi
(să)
  • răsfire
  • răsfira
  • răsfiră
  • răsfirase
plural I (noi)
  • răsfirăm
(să)
  • răsfirăm
  • răsfiram
  • răsfirarăm
  • răsfiraserăm
  • răsfirasem
a II-a (voi)
  • răsfirați
(să)
  • răsfirați
  • răsfirați
  • răsfirarăți
  • răsfiraserăți
  • răsfiraseți
a III-a (ei, ele)
  • răsfi
(să)
  • răsfire
  • răsfirau
  • răsfira
  • răsfiraseră
verb (VT1)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • resfira
  • resfirare
  • resfirat
  • resfiratu‑
  • resfirând
  • resfirându‑
singular plural
  • resfi
  • resfirați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • resfir
(să)
  • resfir
  • resfiram
  • resfirai
  • resfirasem
a II-a (tu)
  • resfiri
(să)
  • resfiri
  • resfirai
  • resfirași
  • resfiraseși
a III-a (el, ea)
  • resfi
(să)
  • resfire
  • resfira
  • resfiră
  • resfirase
plural I (noi)
  • resfirăm
(să)
  • resfirăm
  • resfiram
  • resfirarăm
  • resfiraserăm
  • resfirasem
a II-a (voi)
  • resfirați
(să)
  • resfirați
  • resfirați
  • resfirarăți
  • resfiraserăți
  • resfiraseți
a III-a (ei, ele)
  • resfi
(să)
  • resfire
  • resfirau
  • resfira
  • resfiraseră
verb (VT1)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • răshira
  • răshirare
  • răshirat
  • răshiratu‑
  • răshirând
  • răshirându‑
singular plural
  • răshi
  • răshirați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • răshir
(să)
  • răshir
  • răshiram
  • răshirai
  • răshirasem
a II-a (tu)
  • răshiri
(să)
  • răshiri
  • răshirai
  • răshirași
  • răshiraseși
a III-a (el, ea)
  • răshi
(să)
  • răshire
  • răshira
  • răshiră
  • răshirase
plural I (noi)
  • răshirăm
(să)
  • răshirăm
  • răshiram
  • răshirarăm
  • răshiraserăm
  • răshirasem
a II-a (voi)
  • răshirați
(să)
  • răshirați
  • răshirați
  • răshirarăți
  • răshiraserăți
  • răshiraseți
a III-a (ei, ele)
  • răshi
(să)
  • răshire
  • răshirau
  • răshira
  • răshiraseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

răsfirat, răsfiraadjectiv

  • 1. (Despre păr, barbă etc.) Cu firele depărtate unele de altele (fără să fie încâlcite). DEX '09 DEX '98 DLRLC
    sinonime: rărit
    • format_quote Era plăpînd, Cu ochi albaștri, cu privirea clară... Cu părul blond și răsfirat în vînt. D. BOTEZ, F. S. 29. DLRLC
    • format_quote Răsfiratul păr de aur peste perini se-mprăștie. EMINESCU, O. I 79. DLRLC
    • format_quote Caii, repezi, ageri, cu coame răsfirate, Cu nările aprinse, Cu gurile spumate. ALEXANDRESCU, M. 30. DLRLC
    • format_quote metaforic O mîndră salce... Își împlînt-într-a lui ape cosițile-i resfirate. NEGRUZZI, S. II 14. DLRLC
    • 1.1. Întins în lături. DLRLC
      sinonime: desfăcut
      • format_quote Lîngă un mesteacăn bătrîn, răsfirat în crenguțe fine, dădui peste o cruce strîmbă de grezie. SADOVEANU, O. VIII 245. DLRLC
      • format_quote Ea se apropiase și-și lipise corpul de el cu brațele mereu răsfirate. REBREANU, R. I 159. DLRLC
  • 2. (Despre părți care compun un întreg) Depărtat unul de altul, așezat la distanță; (despre un întreg) ale cărui elemente componente sunt depărtate unul de altul; întins pe o suprafață mare. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    antonime: îngrămădit
    • format_quote Mai în sus, pe coaste, resfirat se întinde satul prin holde și grădini. SLAVICI, N. I 39. DLRLC
    • format_quote Peste arbori răsfirați Răsare blînda lună. EMINESCU, O. I 186. DLRLC
    • format_quote Acele șesuri fără margine prin care aerul, răsfirat în unde diafane subt arșița soarelui de vară, oglindește ierburile și bălăriile din depărtare. ODOBESCU, S. III 14. DLRLC
  • 3. Lipsit de consistență. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • format_quote Lumina răsfirată prindea să lucească palid. C. PETRESCU, Î. I 17. DLRLC
    • 3.1. figurat Nestatornic. DEX '09 DEX '98 DLRLC
      sinonime: nestatornic
      • format_quote Și-ai o fire resfirată, Te-ai iubi cu lumea toată. HODOȘ, P. P. 120. DLRLC
etimologie:
  • vezi răsfira DEX '98 DEX '09

răsfira, răsfirverb

  • 1. reflexiv tranzitiv A (se) desface fir cu fir, a (se) separa, a (se) depărta între ele (firele părului, ale bărbii etc.) fără a strica întregul. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • format_quote Boierul Dumitrașcu, răsfirîndu-și în degete frumoasa-i barbă căruntă, mă întrebă cu seriozitate... SADOVEANU, O. I 359. DLRLC
    • format_quote Vîntul... adiind ușor, îi mîngîia fruntea, răsfirîndu-i pletele și barba lui albă. BART, S. M. 64. DLRLC
    • format_quote Murgul d-auzea, Coama-și resfira, Vîntul despica. TEODORESCU, P. P. 445. DLRLC
    • format_quote poetic Părul galben răsfirîndu-și... Doarme leneș craiul Soare. GOGA, C. P. 81. DLRLC
    • format_quote Niște coame castanii... se răsfirară peste umerii și pieptarul lui înfirat. NEGRUZZI, S. I 21. DLRLC
    • format_quote Corbea mi se întrista, Lacrămile îl trecea, Barba i se resfira. ȘEZ. IX 171. DLRLC
    • format_quote intranzitiv prin analogie Și mai sus, între smicele, Cîntă două turturele. Una răsfiră din pene. ȘEZ. II 220. DLRLC
  • 2. reflexiv tranzitiv A (se) împrăștia, a (se) întinde în diferite direcții; a (se) răzleți. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • format_quote Încet-încet, în zare se ridica o pînză alburie de fum, care se înălța răsfirîndu-se și se pierdea în nemărginire. SADOVEANU, O. VI 42. DLRLC
    • format_quote Sosise noaptea. Din apus Se răsfira, fierbînd, un nor, De-un rece vînt adus. COȘBUC, P. I 233. DLRLC
    • format_quote Mii de pîrîie ce se resfiră și se-mpreună. ODOBESCU, S. I 63. DLRLC
    • format_quote figurat Cîntul meu ca mana se răsfiră Peste jalea grea a veacului. BENIUC, V. 78. DLRLC
    • format_quote figurat Că-n șură mai bate vîntul Și îmi mai resfiră gîndul. HODOȘ, P. P. 200. DLRLC
    • format_quote Își resfiră picioarele și întinse genunchii ca să se înfigă mai puternic pe loc. REBREANU, R. II 195. DLRLC
    • format_quote Un zarzăr... Și-a răsfirat crenguțele ca spinii. TOPÎRCEANU, B. 5. DLRLC
    • format_quote Din clipa aceasta, toată lupta se răsfiră. Din furtuna, deodată potolită, izbucniră cei din urmă din oștenii Șchiopului, împrăștiindu-se pe cîmpie. SADOVEANU, O. I 155. DLRLC
    • format_quote Tătărimea se-nșira Și fugînd se resfira, Cîte unul, unul. ALECSANDRI, P. P. 80. DLRLC
    • format_quote Ea din palme că bătea Și șerpii îi răsfira. PĂSCULESCU, L. P. 202. DLRLC
  • 3. tranzitiv Presăra, risipi, împrăștia. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • format_quote Resfirînd pe-a lor cale niște nemernice flori. NEGRUZZI, S. II 12. DLRLC
    • format_quote figurat Iar luna, prin boschete, Cu razele-i subțiri, A răsfirat buchete De galbeni trandafiri. CAZIMIR, L. U. 13. DLRLC
etimologie:
  • Prefix răs- + fir. DEX '09

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.