răscoacere sf [At: POLIZU / S și: res~ / Pl: ~ri / E: răscoace¹] 1 (D. alimente) Coacere prea îndelungată. 2 (D. ouă) Fierbere până la coagulare completă. 3 (D. metale) Încălzire la o temperatură foarte ridicată. 4 (D. semințe, fructe, plante) Coacere prea tare, nefiind culese la timp. 5 (D. lemn, pânză) Uscare prea accentuată. 6 Fermentare.

RĂSCOACE, răscoc, vb. III. Tranz. și refl. (Adesea fig.) A (se) coace mai mult decât trebuie. – Pref. răs- + coace.

răscoace² [At: ALR I, 1823/584 / V: ~oci / Pzi: răscoc / E: răs- + scoace] 1 vt A încălzi la foc laptele acru pentru a-l închega și a-l transforma în brânză Si: a scoace. 2 vi (Îf răscoci) A practica datina răscocitului.

răscoace¹ [At: DRLU / S și: res~ / Pzi: răscoc / E: răs- + coace] 1-2 vtr (D. alimente) A (se) coace mai mult decât trebuie. 3-4 vtr (D. ouă) A (se) fierbe până la coagulare completă. 5 vt (D. metale) A încălzi la o temperatură foarte ridicată. 6-7 vtr A (se) încălzi foarte tare. 8 vr (D. semințe, fructe, plante) A se coace prea tare, nefiind culese la timp. 9 vi (În descântece; d. bube) A fi gata să se spargă. 10 vr (D. lemn, pânză) A se usca prea tare.

răscoci v vz răscoace²

RĂSCOACE, răscoc, vb. III. Tranz. și refl. (Adesea fig.) A (se) coace mai mult decât trebuie. – Răs- + coace.

RĂSCOACE, răscoc, vb. III. Refl. (Despre alimente) A se coace mai mult decît trebuie, a rămîne prea mult timp expus la foc; (despre ouă) a fierbe pînă la completa coagulare (despre plante și roadele lor) a se coace prea tare (nefiind culese la timp). Grîul s-a răscopt. ◊ Fig. Deodată... răbufni o vîntoasă rece, năpustindu-se asupra tîrgului încins de arșița amiezii, dospit în miasme, răscopt de pîrjolul secetei care bîntuia țara. C. PETRESCU, A. R. 6.

A SE RĂSCOACE se răscoace intranz. (despre legume, fructe, unele alimente etc.) A se coace mai mult decât trebuie. /răs- + a se coace

A RĂSCOACE răscoc tranz. A face să se răscoacă. /răs- + a coace

răscoace v. a coace prea mult. [Lat. RE EX și coace].

răscóc, -cópt, a -coáce v. tr. (răs- și coc). Coc saŭ ferb prea tare (vorbind de oŭă). V. scoc și crint.

răscoacere s. f., g.-d. art. răscoacerii; pl. răscoaceri

răscoacere s. f., g.-d. art. răscoacerii; pl. răscoaceri

răscoacere s. f., g.-d. art. răscoacerii; pl. răscoaceri

răscoace (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. răscoc, 2 sg. răscoci, 3 sg. răscoace, imperf. 1 răscoceam, perf. s. 1 sg. răscopsei, 1 pl. răscoapserăm, m.m.c.p. 1 pl. răcopseserăm; conj. prez. 1 sg. să răscoc, 3 să răscoacă; ger. răscocând; part. răscopt

răscoace (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. răscoc, 1 pl. răscoacem, imperf. 3 sg. răscocea, perf. s. 1 sg. răscopsei, 1 pl. răscoapserăm; conj. prez. 3 să răscoacă; ger. răscocând; part. răscopt

răscoace vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. răscoc, perf. s. 1 sg. răscopsei, 1 pl. răscoapserăm; part. răscopt

răscoc, -copsei 1 aor.

RĂSCOACE vb. (înv. și reg.) a (se) scoace.

RĂSCOACE vb. v. dogori, încinge, înfierbânta.

răscoace vb. v. DOGORI. ÎNCINGE. ÎNFIERBÎNTA.

RĂSCOACE vb. (înv. și reg.) a (se) scoace.