răpști [At: PSALT. 113 / V: ~pși, ~pti, ~ptș~, râp~ / Pzi: ~tesc / E: slv ръпътати, ръпъѱѧ] 1 vi (Îrg; adesea udp „spre”, „împotriva”, „asupra” etc.) A protesta. 2 vr (Îrg) A se răsti¹ (1). 3 vt (Înv) A invidia. 4 vi (Îvr) A se tulbura. 5 vt (Înv) A-și însuși pe nedrept (un bun, un drept etc.) care aparține altuia Si: a jefui, a răpi² (5), a uzurpa.

A RĂPȘTI ~esc intranz. reg. A-și manifesta nemulțumirea (bombănind); a cârti. /<sl. ruputati, rupušton

A SE RĂPȘTI mă ~esc intranz. reg. A spune ceva pe un ton ridicat; a se răsti. /<sl. ruputati, rupušton

răpștì v. Mold. a se răsti. [Slav. RŬPŬȘTÕ, a mormăi].

răpși v vz răpști

răpștă sf vz răpște

răpște sf [At: VARLAAM, C. 327 / V: ~tă / Pl: ? / E: pvb răpști] (Înv) Mustrare.

răpti v vz răpști

răptști v vz răpști

râpști v vz răpști

RĂPȘTĂ s.f. v. răpște.

RĂPȘTE s.f. (Mold., Trans. N) Mustrare, dojană. A: Pentru răpșta și pentru cleveta ce grăi împrotiva frățîne-său . . . audzi Dumnedzău și să mănie. VARLAAM. Înmulțiindu-să creștinii, fu răpște de alte limbi cătră jidovi. AP. 1646, 16^v; cf. DOSOFTEI, VS. C: Să nu, grăim cuvinte de răpște spre Dumnedzău. POGREB., 100^v. Variante: răpștă (VARLAAM). Etimologie: răpști. Cf. b ă n a t (4), p r e o b r ă z i t u r ă, p r o b o z e a l ă.

răpște f. (d. răpștesc). Dos. Acțiunea de a te răpști.

răpștésc v. intr. (vsl. rŭpŭtati sen, -ušton sen, a murmura, a face gură. V. răpcĭugă). Vechĭ. Cîrtesc. Azĭ. Nord. V. refl. Mă răstesc.

răpști (a ~) (reg.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. răpștesc, 3 sg. răpștește, imperf. 1 răpșteam; conj. prez. 1 sg. să răpștesc, 3 să răpștească

răpști (a ~) (reg.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. răpștesc, imperf. 3 sg. răpștea; conj. prez. 3 să răpștească

răpști vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. răpștesc, imperf. 3 sg. răpștea; conj. prez. 3 sg. și pl. răpștească

RĂPȘTI vb. v. crâcni, invidia, jefui, murmura, pizmui, prăda, protesta, răcni, răpi, răsti, striga, țipa, urla, uzurpa, zbiera.

răpști vb. v. CRÎCNI. INVIDIA. JEFUI. MURMURA. PIZMUI. PRĂDA. PROTESTA. RĂCNI. RĂPI. RĂSTI. STRIGA. ȚIPA. URLA. UZURPA. ZBIERA.

RĂPȘTE s. v. admonestare, ceartă, certare, dojană, dojenire, imputare, morală, mustrare, observație, reproș.

răpște s. v. ADMONESTARE. CEARTĂ. CERTARE. DOJANĂ. DOJENIRE. IMPUTARE. MORALĂ. MUSTRARE. OBSERVAȚIE. REPROȘ.

răpști (răpștesc, răpștit), vb. – 1. A murmura. – 2. (Refl.) A certa, a mustra. Sl. rŭpŭtati, rŭpŭștą (Miklosich, Slaw. Elem., 43; Cihac, II, 306; Conev 102), cf. ceh. rep(o)tati „a face zgomot”, rus. roptatĭ „a face zgomot”. – Der. răpște, s. f. (înv., ceartă); răpștitor(iu), s. m. (înv., cîrtitor).