2 intrări
25 de definiții
din care- explicative (14)
- morfologice (6)
- relaționale (4)
- etimologice (1)
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
RĂBUFNIRE, răbufniri, s. f. Faptul de a răbufni; (concr.) zgomot surd și puternic, răbufnitură. – V. răbufni.
RĂBUFNIRE, răbufniri, s. f. Faptul de a răbufni; (concr.) zgomot surd și puternic, răbufnitură. – V. răbufni.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de RACAI
- acțiuni
răbufnire sf [At: LM / Pl: ~ri / E: răbufni] 1 Zgomot surd și puternic Si: răbufneală (1), răbufnit1 (1), (rar) răbufnitură. 2 Țâșnire. 3 (Fig) Manifestare bruscă și violentă (a unui sentiment, a unei emoții etc.) Si: răbufnit1 (1).
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
RĂBUFNIRE, răbufniri, s. f. Faptul de a răbufni; zgomot surd și puternic. Cu fiecare boare de vînt venea o răbufnire de strigăte. DUMITRIU, N. 101. Văzduhul mocnea, înfrînîndu-și cu greu răbufnirea întîrziată. MIHALE, O. 504. Răbufnirile de tunuri mai continuară un răstimp și apoi încetară pe rînd. REBREANU, P. S. 59.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
RĂBUFNI, răbufnesc, vb. IV. 1. Intranz. și tranz. A produce prin izbire sau prin cădere un zgomot surd și puternic; a (se) trânti, a (se) izbi producând un zgomot înfundat. ♦ Intranz. (Despre zgomote) A răsuna puternic. 2. Intranz. A izbucni cu putere; a țâșni, a năvăli. ♦ Tranz. A da drumul la..., a împrăștia. ♦ A năpădi. 3. Intranz. A-și exprima pe neașteptate și în mod violent nemulțumirea, după ce tăcuse mult timp. – Din răzbufni (înv. „a răbufni” < Pref. răz- + bufni).
- sursa: DEX '09 (2009)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
răbufni [At: DELAVRANCEA, T. 50 / V: ~ubni, ~uni, reb~ / Pzi: ~nesc / E: ră(z)- + bufni] 1 vi A produce (prin izbire, cădere sau explozie) un zgomot surd și puternic. 2-3 vtr A (se) trânti cu putere de ceva, producând un zgomot înfundat Si: a (se) izbi. 4 vi (D. zgomote) A răsuna puternic. 5 vt (Reg; îf răbuni) „A bate bădâniu ca să se aleagă untul”. 6 vi A izbucni cu putere (eliberându-se dintr-o strânsoare, dintr-o apăsare) Si: a năvăli, a țâșni. 7 vi (Fig; d. acțiuni, sentimente) A se manifesta brusc și violent Si: a izbucni. 8 vi (D. vin, lapte) A fermenta (1). 9 vr (Mun; Olt; îf răbuni; d. pământ) A se afâna (1). 10 vi (D. pâine) A crăpa (3) (fiind bine coaptă).
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
răbugni v vz răbufni
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
răbuni2 v vz răbufni
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
răzbufui v vz răbufni
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
rebufni v vz răbufni
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
RĂBUFNI, răbufnesc, vb. IV. 1. Intranz. și tranz. A produce prin izbire sau prin cădere un zgomot surd și puternic; a (se) trânti, a (se) izbi producând un zgomot înfundat. ♦ Intranz. (Despre zgomote) A răsuna puternic. 2. Intranz. A izbucni cu putere; a țâșni, a năvăli. ♦ Tranz. A da drumul la..., a împrăștia. ♦ A năpădi. 3. Intranz. A-și exprima pe neașteptate și în mod violent nemulțumirea, după ce tăcuse mult timp. – Din răzbufni (înv. „a răbufni” < răz- + bufni).
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
RĂBUFNI, răbufnesc, vb. IV. Intranz. 1. A produce (prin izbire, cădere) un zgomot surd și puternic; a se izbi, a se trînti cu putere de ceva, producînd un zgomot înfundat; (despre zgomote) a răsuna puternic. Din piață răbufneau strigăte îndărătnice. VORNIC, P. 215. Tunetele din nou răbufniră, fulgerele din nou porniră să scapere. C. PETRESCU, R. DR. 59. Slănina (căzînd) răbufni de niște strachini... pe care le sparse cu mare zgomot. DELAVRANCEA, la TDRG. ◊ Tranz. Numai cu o mînă îi răsuci, îi răbufni la pămînt. ISPIRESCU, U. 54. Spată-Lată se duse în pădure să vadă ce au făcut cîinii cu muma zmeilor și o găsi răbufnită jos sub ei, cu ochii scoși din cap. POPESCU, B. I 101. 2. A izbucni cu putere (eliberîndu-se dintr-o strînsoare, dintr-o apăsare); a țîșni, a năvăli. Pe sub ușă răbufneau din cînd în cînd valuri de aer rece. GALAN, Z. R. 77. La cîte un colț de munte viscolul răbufnea, luînd sania ca pe o jucărie și purtînd-o spre prăpastie. BOGZA, Ț. 40. Un nour uriaș de scîntei răbufni brusc și se împrăștiă în văzduhul roșu. REBREANU, R. II 206. ◊ Fig. (Despre acțiuni, sentimente, p. ext. despre oameni) Din motive foarte delicate, nu mai răbufnea însă de mult pe față. VORNIC, P. 8. Amărît ca mine nu mai poate fi om subt soare! răbufni țăranul. REBREANU, R. II 42. ♦ Tranz. A face să țîșnească, a împrăștia. Trenul... intră în gară, răbufnind aburi. DUMITRIU, N. 76. ♦ A năpădi asupra cuiva. L-a răbufnit o suflare răcoroasă, jilavă, udată de stropi. C. PETRESCU, A. R. 195.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
A RĂBUFNI ~esc intranz. 1) A produce un zgomot înfundat, scurt și foarte puternic; a bufni foarte tare. 2) (despre zgomote) A se auzi departe; a răsuna puternic. ~ește o împușcătură. 3) A ieși cu putere dintr-o deschizătură îngustă; a erupe; a țâșni; a izbucni. 4) A-și exprima pe neașteptate și în mod violent nemulțumirea. /ră(z)- + a bufni
- sursa: NODEX (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
răbufnì v. 1. a trânti cu putere; 2. fig. a se răsti la cineva. [V. bufnì].
- sursa: Șăineanu, ed. VI (1929)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
răbufnésc v. tr. (d. ră- și bufnesc). Izbesc înapoĭ violent, vorbind de vînt: vîntu răbufnea în ferestre.
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
răbufnire s. f., g.-d. art. răbufnirii; pl. răbufniri
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de claudiad
- acțiuni
răbufnire s. f., g.-d. art. răbufnirii; pl. răbufniri
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
răbufnire s. f., g.-d. art. răbufnirii; pl. răbufniri
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
răbufni (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. răbufnesc, 3 sg. răbufnește, imperf. 1 răbufneam; conj. prez. 1 sg. să răbufnesc, 3 să răbufnească
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de claudiad
- acțiuni
răbufni (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. răbufnesc, imperf. 3 sg. răbufnea; conj. prez. 3 să răbufnească
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
răbufni vb., ind. prez. 3 sg. răbufnesc, imperf. 3 sg. răbufnea; conj. prez. 3 sg. și pl. răbufnească
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Dicționare relaționale
Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).
RĂBUFNIRE s. 1. v. erupție. 2. v. izbucnire.
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
RĂBUFNIRE s. 1. erupție, irupere, irupție, izbucnire, năvălire, țîșnire. (~ petrolului din pâmînt.) 2. răbufneală, (rar) răbufnitură. (A avut o ~ de furie.)
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
RĂBUFNI vb. v. erupe.
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
RĂBUFNI vb. a erupe, a irupe, a izbucni, a năvăli, a țîșni, (reg.) a năsădi, (prin Olt. și Ban.) a bui, (Transilv.) a bujdi, (prin Olt.) a bușni, (Transilv. și Mold.) a buti. (Petrolul ~ din pămînt.)
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Dicționare etimologice
Explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.
răbufni (răbufnesc, răbufnit), vb. – A răsuna, a bubui. Din bufni, v. aici. Tiktin considera pref. greu de explicat: re- este pref. neologic (cuvîntul nu are uz popular), alterat ca în rebegi › răbegi. Apropierea de răsbufni „a bufni tare” (Candrea) nu prezintă interes, căci răsbufni nu are viață proprie și se folosește numai ca repetiție și intensificare a lui bufni. – Der. răbufneală, s. f. (bubuială); răbufnit (var. răbufnet), s. n. (bubuit).
- sursa: DER (1958-1966)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
substantiv feminin (F107) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
verb (VT401) | infinitiv | infinitiv lung | participiu | gerunziu | imperativ pers. a II-a | ||
(a)
|
|
|
| singular | plural | ||
|
| ||||||
numărul | persoana | prezent | conjunctiv prezent | imperfect | perfect simplu | mai mult ca perfect | |
singular | I (eu) |
| (să)
|
|
|
| |
a II-a (tu) |
| (să)
|
|
|
| ||
a III-a (el, ea) |
| (să)
|
|
|
| ||
plural | I (noi) |
| (să)
|
|
|
| |
a II-a (voi) |
| (să)
|
|
|
| ||
a III-a (ei, ele) |
| (să)
|
|
|
|
răbufnire, răbufnirisubstantiv feminin
-
- Văzduhul mocnea, înfrînîndu-și cu greu răbufnirea întîrziată. MIHALE, O. 504. DLRLC
- 1.1. Zgomot surd și puternic. DEX '09 DLRLCsinonime: răbufnitură
- Cu fiecare boare de vînt venea o răbufnire de strigăte. DUMITRIU, N. 101. DLRLC
- Răbufnirile de tunuri mai continuară un răstimp și apoi încetară pe rînd. REBREANU, P. S. 59. DLRLC
-
-
etimologie:
- răbufni DEX '98 DEX '09
răbufni, răbufnescverb
- 1. A produce prin izbire sau prin cădere un zgomot surd și puternic; a (se) trânti, a (se) izbi producând un zgomot înfundat. DEX '09 DEX '98 DLRLC
- Slănina (căzînd) răbufni de niște strachini... pe care le sparse cu mare zgomot. DELAVRANCEA, la TDRG. DLRLC
- Numai cu o mînă îi răsuci, îi răbufni la pămînt. ISPIRESCU, U. 54. DLRLC
- Spată-Lată se duse în pădure să vadă ce au făcut cîinii cu muma zmeilor și o găsi răbufnită jos sub ei, cu ochii scoși din cap. POPESCU, B. I 101. DLRLC
- 1.1. (Despre zgomote) A răsuna puternic. DEX '09 DEX '98 DLRLC
- Din piață răbufneau strigăte îndărătnice. VORNIC, P. 215. DLRLC
- Tunetele din nou răbufniră, fulgerele din nou porniră să scapere. C. PETRESCU, R. DR. 59. DLRLC
-
-
-
- Pe sub ușă răbufneau din cînd în cînd valuri de aer rece. GALAN, Z. R. 77. DLRLC
- La cîte un colț de munte viscolul răbufnea, luînd sania ca pe o jucărie și purtînd-o spre prăpastie. BOGZA, Ț. 40. DLRLC
- Un nour uriaș de scîntei răbufni brusc și se împrăștiă în văzduhul roșu. REBREANU, R. II 206. DLRLC
- Din motive foarte delicate, nu mai răbufnea însă de mult pe față. VORNIC, P. 8. DLRLC
- Amărît ca mine nu mai poate fi om subt soare! răbufni țăranul. REBREANU, R. II 42. DLRLC
-
- 3. A-și exprima pe neașteptate și în mod violent nemulțumirea, după ce tăcuse mult timp. DEX '09 DEX '98
etimologie:
- răzbufni (învechit „a răbufni”, din prefix răz- + bufni). DEX '09