6 definiții pentru puncționa
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
PUNCȚIONA, puncționez, vb. I. Tranz. (Rar) A face o puncție. [ Pr.: -ți-o-] – Din fr. ponctionner (după punct).
puncționa vt [At: ABC SĂN. 357 / P: ~ți-o~ / Pzi: ~nez / E: fr ponctionner cf punct] (Rar; c. i. țesuturi, organe, cavități etc.) A face puncție.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
PUNCȚIONA, puncționez, vb. I. Tranz. A face o puncție. [Pr.: -ți-o-] – Din fr. ponctionner (după punct).
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de oprocopiuc
- acțiuni
PUNCȚIONA vb. I. tr. A face puncții. [Pron. -ți-o-. / < fr. ponctionner].
- sursa: DN (1986)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
PUNCȚIONA vb. tr. a face o puncție. (< fr. ponctionner)
- sursa: MDN '00 (2000)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
puncționa vb., ind. prez. 1 sg. puncționez, 3 sg. și pl. puncționează
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
| verb (VT201) Surse flexiune: DOR | infinitiv | infinitiv lung | participiu | gerunziu | imperativ pers. a II-a | ||
(a)
|
|
|
| singular | plural | ||
|
| ||||||
| numărul | persoana | prezent | conjunctiv prezent | imperfect | perfect simplu | mai mult ca perfect | |
| singular | I (eu) |
| (să)
|
|
|
| |
| a II-a (tu) |
| (să)
|
|
|
| ||
| a III-a (el, ea) |
| (să)
|
|
|
| ||
| plural | I (noi) |
| (să)
|
|
|
| |
| a II-a (voi) |
| (să)
|
|
|
| ||
| a III-a (ei, ele) |
| (să)
|
|
|
| ||
puncționa, puncționezverb
- 1. A face o puncție. DEX '09 DEX '98 MDN '00
etimologie:
- ponctionner (după punct). DEX '09 DEX '98 MDN '00
Lista completă de definiții se află pe fila definiții.