opțiuni
  • info

2 intrări

15 definiții

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

PUDRUIT, -Ă, pudruiți, -te, adj. (Înv.) Pudrat. – V. pudrui.

PUDRUIT, -Ă, pudruiți, -te, adj. (Înv.) Pudrat. – V. pudrui.

pudruit, ~ă a [At: GTN (a. 1836), 1071/15 / Pl: ~iți, ~e / E: pudrui] (Asr) Pudrat (1).

PUDRUIT, -Ă, pudruiți, -te, adj. (Învechit) Pudrat. Subt bărbia cu îndoituri proaspăt rase și pudruite, țipa, de-ți amețea privirea, fiongul imens al unei legători roșii. HOGAȘ, M. N. 32. ♦ Fig. Acoperit cu un strat de praf (alb); prăfuit (cu făină). Leana lui Arghir, cu genele albe și părul pudruit, umbla forfota printre oameni. ANGHEL-IOSIF, C. L. 24.

pudruit a. acoperit, presărat: grădină pudruită de o pulbere argintie AL.

PUDRUI, pudruiesc, vb. IV. Tranz. și refl. (Înv.) A (se) pudra (1). – Pudră + suf. -ui.

PUDRUI, pudruiesc, vb. IV. Tranz. și refl. (Înv.) A (se) pudra (1). – Pudră + suf. -ui.

pudrui vtr [At: DACIA LIT. 140/8 / Pzi: ~esc / E: pudră + -ui] (Înv) 1-2 A (se) pudra (1-2).

PUDRUI, pudruiesc, vb. IV. Tranz. (Învechit) A pudra (1). Imaginea lui Porojan... pudruită cu făină și umilită de această albeață nefirească. GHICA, S. 75. ◊ Fig. În lunca pudruită cu mănunt mărgăritar, Saltă-o veveriță mică pe o creangă de stejar. ALECSANDRI, O. 169.

A PUDRUI ~iesc tranz. v. A PUDRA. /pudră + suf. ~ui

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

pudrui (a ~) (înv.) (desp. pu-dru-) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. pudruiesc, 3 sg. pudruiește, imperf. 1 pudruiam; conj. prez. 1 sg. să pudruiesc, 3 să pudruiască

pudrui (a ~) (înv.) (pu-dru-) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. pudruiesc, imperf. 3 sg. pudruia; conj. prez. 3 să pudruiască

pudrui vb. (sil. -dru-), ind. prez. 1 sg. și 3 pl. pudruiesc, imperf. 3 sg. pudruia; conj. prez. 3 sg. și pl. pudruiască

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

PUDRUIT adj. v. pudrat.

pudruit adj. v. PUDRAT.

PUDRUI vb. v. pudra.

pudrui vb. v. PUDRA.

Intrare: pudruit
pudruit adjectiv
adjectiv (A2)
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • pudruit
  • pudruitul
  • pudruitu‑
  • pudruită
  • pudruita
plural
  • pudruiți
  • pudruiții
  • pudruite
  • pudruitele
genitiv-dativ singular
  • pudruit
  • pudruitului
  • pudruite
  • pudruitei
plural
  • pudruiți
  • pudruiților
  • pudruite
  • pudruitelor
vocativ singular — —
plural — —
Intrare: pudrui
  • silabație: pu-dru-i info
verb (VT408)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • pudrui
  • pudruire
  • pudruit
  • pudruitu‑
  • pudruind
  • pudruindu‑
 singular plural
  • pudruiește
  • pudruiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • pudruiesc
 (să)
  • pudruiesc
  • pudruiam
  • pudruii
  • pudruisem
a II-a (tu)
  • pudruiești
 (să)
  • pudruiești
  • pudruiai
  • pudruiși
  • pudruiseși
a III-a (el, ea)
  • pudruiește
 (să)
  • pudruiască
  • pudruia
  • pudrui
  • pudruise
plural I (noi)
  • pudruim
 (să)
  • pudruim
  • pudruiam
  • pudruirăm
  • pudruiserăm
  • pudruisem
a II-a (voi)
  • pudruiți
 (să)
  • pudruiți
  • pudruiați
  • pudruirăți
  • pudruiserăți
  • pudruiseți
a III-a (ei, ele)
  • pudruiesc
 (să)
  • pudruiască
  • pudruiau
  • pudruiră
  • pudruiseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

pudruit, pudruităadjectiv

  • 1. învechit Pudrat. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    sinonime: pudrat
    • format_quote Subt bărbia cu îndoituri proaspăt rase și pudruite, țipa, de-ți amețea privirea, fiongul imens al unei legători roșii. HOGAȘ, M. N. 32. DLRLC
    • 1.1. figurat Acoperit cu un strat de praf (alb); prăfuit (cu făină). DLRLC
      sinonime: prăfuit
      • format_quote Leana lui Arghir, cu genele albe și părul pudruit, umbla forfota printre oameni. ANGHEL-IOSIF, C. L. 24. DLRLC
etimologie:
  • vezi pudrui DEX '98 DEX '09

pudrui, pudruiescverb

  • 1. învechit A (se) pudra. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • format_quote Imaginea lui Porojan... pudruită cu făină și umilită de această albeață nefirească. GHICA, S. 75. DLRLC
    • format_quote figurat În lunca pudruită cu mănunt mărgăritar, Saltă-o veveriță mică pe o creangă de stejar. ALECSANDRI, O. 169. DLRLC
etimologie:
  • Pudră + sufix -ui. DEX '09 DEX '98

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.