2 intrări
9 definiții
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
puținare sf [At: (a. 1710) GCR I, 366/17 / V: (înv) ~nire / E: puțina] (Înv) Împuținare.
puțina vt [At: DRLU / Pzi: ~nez / E: puțin] (Înv) A împuțina.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
puținire sf vz puținare
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
împuținéz v. tr. Fac puțin, micșorez. V. refl. Scad: baniĭ se împuținează. – Vechĭ puținéz.
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
puținéz, V. împuținez.
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Dicționare relaționale
Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).
PUȚINARE s. v. descreștere, diminuare, împuținare, micșorare, reducere, scădere.
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
puținare s. v. DESCREȘTERE. DIMINUARE. ÎMPUȚINARE. MICȘORARE. REDUCERE. SCĂDERE.
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
PUȚINA vb. v. descrește, diminua, împuțina, micșora, reduce, scădea.
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
puțina vb. v. DESCREȘTE. DIMINUA. ÎMPUȚINA. MICȘORA. REDUCE. SCĂDEA.
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Intrare: puținare
puținare substantiv feminin
substantiv feminin (F113) | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
puținire
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
Intrare: puțina
verb (V201) | infinitiv | infinitiv lung | participiu | gerunziu | imperativ pers. a II-a | ||
(a)
|
|
|
| singular | plural | ||
|
| ||||||
numărul | persoana | prezent | conjunctiv prezent | imperfect | perfect simplu | mai mult ca perfect | |
singular | I (eu) |
| (să)
|
|
|
| |
a II-a (tu) |
| (să)
|
|
|
| ||
a III-a (el, ea) |
| (să)
|
|
|
| ||
plural | I (noi) |
| (să)
|
|
|
| |
a II-a (voi) |
| (să)
|
|
|
| ||
a III-a (ei, ele) |
| (să)
|
|
|
|
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)