PSIHOLOG, -Ă, psihologi, -ge, s. m. și f. 1. (Rar la f.) Observator fin, dotat cu capacitatea de a sesiza și de a analiza viața sufletească a cuiva; cunoscător al sufletului omenesc. 2. Persoană specializată în studiul psihologiei. – Din fr. psychologue.

psiholoagă sf vz psiholog

psiholog, ~ă smf [At: I. GOLESCU, C. / S și: (înv) psich~ / V: ~oagă sf, (înv) psico~ / Pl: ~ogi, ~oge / E: fr psychologue] 1 Persoană specializată în studiul psihologiei (1). 2 Persoană dotată cu însușirea de observator fin, cu capacitatea de a sesiza și de a analiza viața sufletească a cuiva, de a cunoaște psihologia (2) omenească.

PSIHOLOG, -Ă, psihologi, -ge, s. m. și f. 1. Observator fin, dotat cu capacitatea de a sesiza și de a analiza viața sufletească a cuiva; cunoscător al sufletului omenesc. 2. Persoană specializată în studiul psihologiei. – Din fr. psychologue.

PSIHOLOG, -OAGĂ, psihologi, -oage, s. m_ și f. 1. Observator fin, dotat cu capacitatea de a sezisa și a analiza viața sufletească a omului; cunoscător al psihologiei omenești. Toți au căzut de acord: sînt cel mai mare talent, cel mai puternic creator de viață, cel mai fin psiholog. C. PETRESCU, C. V. 24. 2. Persoană specializată în studiul psihologiei.

PSIHOLOG, -Ă s.m. și f. 1. Observator fin al caracterului omenesc; cunoscător al firii omului. 2. Specialist în psihologie. [< fr. psychologue].

PSIHOLOG, -Ă s. m. f. 1. observator fin, bun cunoscător al sufletului omenesc. 2. specialist în psihologie. (< fr. psychologue)

PSIHOLOG ~gă (~gi, ~ge) m. și f. 1) Specialist în psihologie. 2) Persoană care cunoaște psihicul omenesc. /<fr. psychologue

*psihológ, -oágă s. (vgr. psyhé, suflet, și logos, cuvînt). Fil. Persoană care se ocupă de psihologie. Cunoscător al sufletuluĭ oamenilor.

!psihologă (livr.)/(colocv.) psiholoagă s. f., g.-d. art. psihologei/psiholoagei; pl. psihologe/psiholoage

psihologă (rar) s. f., g.-d. art. psihologei; pl. psihologe

psihologă s. f., g.-d. art. psihologei; pl. psihologe

psiholoagă v. psihologă