PSIHOLOG, -Ă, psihologi, -ge, s. m. și f. 1. (Rar la f.) Observator fin, dotat cu capacitatea de a sesiza și de a analiza viața sufletească a cuiva; cunoscător al sufletului omenesc. 2. Persoană specializată în studiul psihologiei. – Din fr. psychologue.

psiholog, ~ă smf [At: I. GOLESCU, C. / S și: (înv) psich~ / V: ~oagă sf, (înv) psico~ / Pl: ~ogi, ~oge / E: fr psychologue] 1 Persoană specializată în studiul psihologiei (1). 2 Persoană dotată cu însușirea de observator fin, cu capacitatea de a sesiza și de a analiza viața sufletească a cuiva, de a cunoaște psihologia (2) omenească.

PSIHOLOG, -Ă, psihologi, -ge, s. m. și f. 1. Observator fin, dotat cu capacitatea de a sesiza și de a analiza viața sufletească a cuiva; cunoscător al sufletului omenesc. 2. Persoană specializată în studiul psihologiei. – Din fr. psychologue.

PSIHOLOG, -OAGĂ, psihologi, -oage, s. m_ și f. 1. Observator fin, dotat cu capacitatea de a sezisa și a analiza viața sufletească a omului; cunoscător al psihologiei omenești. Toți au căzut de acord: sînt cel mai mare talent, cel mai puternic creator de viață, cel mai fin psiholog. C. PETRESCU, C. V. 24. 2. Persoană specializată în studiul psihologiei.

PSIHOLOG, -Ă s.m. și f. 1. Observator fin al caracterului omenesc; cunoscător al firii omului. 2. Specialist în psihologie. [< fr. psychologue].

PSIHOLOG, -Ă s. m. f. 1. observator fin, bun cunoscător al sufletului omenesc. 2. specialist în psihologie. (< fr. psychologue)

PSIHOLOG ~gă (~gi, ~ge) m. și f. 1) Specialist în psihologie. 2) Persoană care cunoaște psihicul omenesc. /<fr. psychologue

psiholog m. cel ce s’ocupă cu psihologia.

*psihológ, -oágă s. (vgr. psyhé, suflet, și logos, cuvînt). Fil. Persoană care se ocupă de psihologie. Cunoscător al sufletuluĭ oamenilor.

psicolog sm vz psiholog

psiholog s. m., pl. psihologi

psiholog s. m., pl. psihologi

psiholog s. m., pl. psihologi

psiholog.