opțiuni
  • info

2 intrări

11 definiții

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

PROZAIZARE, prozaizări, s. f. Acțiunea de a prozaiza. [Pr.: -za-i-] – V. prozaiza.

PROZAIZARE, prozaizări, s. f. Acțiunea de a prozaiza. [Pr.: -za-i-] – V. prozaiza.

prozaizare sf [At: DN3 / P: ~za-i~ / Pl: ~zări / E: prozaiza] 1-3 Impunere a unui caracter prozaic (3, 5-6).

PROZAIZARE s.f. (Rar) Acțiunea de a prozaiza și rezultatul ei. [Pron. -za-i-. / < prozaiza].

prozaizare s. f. Acțiunea de a face să devină prozaic ◊ „Denunțarea erorii mitice, în primul caz, se produce sub semnul «prozaizării» pretextului mitologic (în sensul umanizării lui).” Luc. 30 I 71 p. 2 (din prozaiza; DN3)

PROZAIZA, prozaizez, vb. I. Tranz. (Rar) A face să devină prozaic. [Pr.: -za-i-] – Din fr. prosaïser.

PROZAIZA, prozaizez, vb. I. Tranz. (Rar) A face să devină prozaic. [Pr.: -za-i-] – Din fr. prosaïser.

prozaiza vt [At: SCRIBAN, D. / Pzi: ~zez / E: fr prosaïser] (Rar) A face să devină prozaic (3).

PROZAIZA vb. I. tr. (Rar) 1. A scrie în proză. 2. A da un caracter prozaic. [Pron. -za-i-. / < fr. prosaïser].

PROZAIZA vb. tr. a da un caracter prozaic. (< fr. prosaïser)

*prozaizéz v. tr. (d. prozaic; fr. prosaïser). Fig. Fac prozaic, șterg frumuseța poetică: a prozaiza munțiĭ distrugînd codriĭ.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

prozaizare s. f., pl. prozaizări

prozaiza vb., ind. prez. 1 sg. prozaizez, 3 sg. și pl. prozaizează

Intrare: prozaizare
prozaizare substantiv feminin
substantiv feminin (F113)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • prozaizare
  • prozaizarea
plural
  • prozaizări
  • prozaizările
genitiv-dativ singular
  • prozaizări
  • prozaizării
plural
  • prozaizări
  • prozaizărilor
vocativ singular —
plural —
Intrare: prozaiza
verb (VT201)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • prozaiza
  • prozaizare
  • prozaizat
  • prozaizatu‑
  • prozaizând
  • prozaizându‑
 singular plural
  • prozaizează
  • prozaizați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • prozaizez
 (să)
  • prozaizez
  • prozaizam
  • prozaizai
  • prozaizasem
a II-a (tu)
  • prozaizezi
 (să)
  • prozaizezi
  • prozaizai
  • prozaizași
  • prozaizaseși
a III-a (el, ea)
  • prozaizează
 (să)
  • prozaizeze
  • prozaiza
  • prozaiză
  • prozaizase
plural I (noi)
  • prozaizăm
 (să)
  • prozaizăm
  • prozaizam
  • prozaizarăm
  • prozaizaserăm
  • prozaizasem
a II-a (voi)
  • prozaizați
 (să)
  • prozaizați
  • prozaizați
  • prozaizarăți
  • prozaizaserăți
  • prozaizaseți
a III-a (ei, ele)
  • prozaizează
 (să)
  • prozaizeze
  • prozaizau
  • prozaizară
  • prozaizaseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

prozaizare, prozaizărisubstantiv feminin

  • 1. Acțiunea de a prozaiza. DEX '09 DEX '98 DN
etimologie:
  • vezi prozaiza DEX '09 DEX '98 DN

prozaiza, prozaizezverb

rar
  • 1. A face să devină prozaic. DEX '09 DEX '98 DN
  • 2. A scrie în proză. DN
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.