2 intrări

24 de definiții

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

PROTOPOP, protopopi, s. m. Preot care îndeplinește funcția de inspector al bisericilor și al preoților dintr-un teritoriu determinat; protoiereu, protoprezbiter. [Var.: potropop s. m.] – Din sl. protopopŭ.

protopop sm [At: (a. 1642) GCR I, 92/31 / V: (îrg) pătrupop, pătrupopa, (pop) potro~, potrupop, (reg) ~tapop, (înv) ~a, ~tupop / Pl: ~i / E: slv протопопъ] 1 Preot ortodox care conduce o protopopie (3) Si: (înv) protă (1), protoprezbiter (1). 2 Funcție deținută de protopop (1).

PROTOPOP, protopopi, s. m. Preot care îndeplinește funcția de inspector al bisericilor și al preoților dintr-un teritoriu determinat; protoiereu, protoprezbiter. [Var.: (pop.) potropop s. m.] – Din sl. protopopŭ.

PROTOPOP, protopopi, s. m. Preot care îndeplinește funcția de șef al unui protopopiat; protoiereu. Uneori ieșea în straiele-i frumoase și pășea măreț pe uliță, avînd în mînă o cîrjă de protopop. SADOVEANU, E. 116. Protopopul din Șoimuș, om foarte învățat și umblat prin lume, a ținut un toast. REBREANU, I. 68. Iacă, protopoape, urmă el îndreptîndu-se cătră tatăl meu, cum vă stricați voi copiii. HOGAȘ, DR. II 45. – Variantă: (popular) potropop s. m.

PROTOPOP ~i m. pop. Preot de rang superior în biserica ortodoxă; protoiereu. /<sl. protopopu

protopop m. primul preot al unui județ sau oraș. [De origină slavo-greacă].

protopóp m. (vsl. protopópŭ, d. gr. prótos, primu, și vsl. popŭ, popă; ngr. protopapâs). Pop. Protoĭereŭ. – Și protopopă (vsl. protopopa). Vulg. și potropop.

POTROPOP s. m. v. protopop.

*protoĭeréŭ m. (ngr. proto-ĭerévs; vsl. protoĭereĭ. V. ĭereŭ). Preut maĭ mare peste un județ (pop. protopop). V. proistos.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

protopop s. m., pl. protopopi

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

PROTOPOP s. (BIS.) protoiereu, (reg.) prota, (prin Transilv.) arhipresbiter, (înv.) protopresbiter.

PROTOPOP s. (BIS.) protoiereu, (reg.) prota, (prin Transilv.) arhipresbiter, (înv.) protopresbiter.

Dicționare specializate

Explică înțelesuri specializate ale cuvintelor.

pătrupop, s.m. – (reg.; bis.) Preot care îndeplinește funcția de inspector; protopop. – Var. a lui protopop (< sl. protopopǔ) (MDA).

Dicționare enciclopedice

Definiții enciclopedice

PROTOPOP, subst. 1.- (Dm); -a, I. (C Ștef); -escu. 2. Potropopești și Potropești ss. (Dm).

Intrare: Protopop
Protopop nume propriu
nume propriu (I3)
  • Protopop
Intrare: protopop
substantiv masculin (M1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • protopop
  • protopopul
  • protopopu‑
plural
  • protopopi
  • protopopii
genitiv-dativ singular
  • protopop
  • protopopului
plural
  • protopopi
  • protopopilor
vocativ singular
  • protopopule
plural
  • protopopilor
substantiv masculin (M1)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • potropop
  • potropopul
  • potropopu‑
plural
  • potropopi
  • potropopii
genitiv-dativ singular
  • potropop
  • potropopului
plural
  • potropopi
  • potropopilor
vocativ singular
  • potropopule
plural
  • potropopilor
substantiv masculin (M1)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • pătrupop
  • pătrupopul
plural
  • pătrupopi
  • pătrupopii
genitiv-dativ singular
  • pătrupop
  • pătrupopului
plural
  • pătrupopi
  • pătrupopilor
vocativ singular
  • pătrupopule
plural
  • pătrupopilor
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
substantiv masculin (M1)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • potrupop
  • potrupopul
plural
  • potrupopi
  • potrupopii
genitiv-dativ singular
  • potrupop
  • potrupopului
plural
  • potrupopi
  • potrupopilor
vocativ singular
  • potrupopule
plural
  • potrupopilor
substantiv masculin (M1)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • protapop
  • protapopul
plural
  • protapopi
  • protapopii
genitiv-dativ singular
  • protapop
  • protapopului
plural
  • protapopi
  • protapopilor
vocativ singular
  • protapopule
plural
  • protapopilor
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
substantiv masculin (M1)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • protupop
  • protupopul
plural
  • protupopi
  • protupopii
genitiv-dativ singular
  • protupop
  • protupopului
plural
  • protupopi
  • protupopilor
vocativ singular
  • protupopule
plural
  • protupopilor
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

protopop, protopopisubstantiv masculin

  • 1. Preot care îndeplinește funcția de inspector al bisericilor și al preoților dintr-un teritoriu determinat. DEX '09 DEX '98
    • format_quote Uneori ieșea în straiele-i frumoase și pășea măreț pe uliță, avînd în mînă o cîrjă de protopop. SADOVEANU, E. 116. DLRLC
    • format_quote Protopopul din Șoimuș, om foarte învățat și umblat prin lume, a ținut un toast. REBREANU, I. 68. DLRLC
    • format_quote Iacă, protopoape, urmă el îndreptîndu-se cătră tatăl meu, cum vă stricați voi copiii. HOGAȘ, DR. II 45. DLRLC
    • diferențiere Preot care îndeplinește funcția de șef al unui protopopiat. DLRLC
    • diferențiere Preot de rang superior în biserica ortodoxă. NODEX
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.