2 intrări
26 de definiții
din care- explicative (14)
- morfologice (6)
- relaționale (6)
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
PROTESTARE, protestări, s. f. Acțiunea de a protesta și rezultatul ei. – V. protesta.
PROTESTARE, protestări, s. f. Acțiunea de a protesta și rezultatul ei. – V. protesta.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de ana_zecheru
- acțiuni
protestare sf [At: POLIZU / Pl: ~tări / E: protesta] 1-4 Protest (1-4).
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
PROTESTARE, protestări, s. f. Acțiunea de a protesta și rezultatul ei; protest. Izbucnește într-o protestare injurioasă. ARGHEZI, P. T. 149. Aseară a fost o protestare unanimă și înverșunată. CAMIL PETRESCU, T. 479. Încercase să murmure o protestare, dar foarte timid, să nu facă cumva o gafă. REBREANU, R. I 55. ♦ Declarație, asigurare. Prefața începe cu protestările de modestie pe care autorii din toate timpurile au crezut că le datoresc publicului. IORGA, L. I 356.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
PROTESTARE s.f. Acțiunea de a protesta și rezultatul ei; împotrivire, protest. [< protesta].
- sursa: DN (1986)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
protestare f. 1. declarațiune formală a voinței sale; 2. asigurare pozitivă: protestare de devotament; 3. act prin care se protestă în contra unei măsuri.
- sursa: Șăineanu, ed. VI (1929)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
PROTESTA, protestez, vb. I. 1. Intranz. A manifesta o împotrivire energică și fățișă față de ceva, a-și exprima dezaprobarea împotriva unui fapt, a unei hotărâri, a unei măsuri etc. considerate nejuste. ♦ A contesta. 2. Tranz. A stabili pe cale judiciară că o poliță nu a fost achitată la scadență. – Din fr. protester.
- sursa: DEX '09 (2009)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
PROTESTA, protestez, vb. I. 1. Intranz. A manifesta o împotrivire energică și fățișă față de ceva, a-și exprima dezaprobarea împotriva unui fapt, a unei hotărâri, a unei măsuri etc. considerate nejuste. ♦ A contesta. 2. Tranz. A stabili pe cale judiciară că o poliță nu a fost achitată la scadență. – Din fr. protester.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de ana_zecheru
- acțiuni
protesta [At: HELIADE, D. J. 11 / Pzi: ~tez / E: it protestare, fr protester] 1 vi A-și manifesta energic dezaprobarea față de o stare de fapt, față de o măsură considerată injustă, abuzivă, dăunătoare Si: (înv) a prerecui, a prici4, (îvr) a protestui, a protestălui, a protestarisi. 2 vt (Înv) A contesta (5). 3 vt (Jur; c. i. polițe, cecuri etc.) A stabili pe cale judiciară că o poliță nu a fost achitată la scadență. 4 vt (Rar) A declara (4).
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
PROTESTA, protestez, vb. I. 1. Intranz. A manifesta împotrivire față de ceva, a-și exprima dezaprobarea împotriva unei hotărîri, a unei măsuri, a unei atitudini considerate ca nejuste. Baloleanu avu un gest de consternare fără a putea protesta. REBREANU, R. I 40. La aceste vorbe toată adunarea și mai ales femeile protestară. BOLINTINEANU, O. 423. M-am trezit arestat, despoiat de lucrurile mele, cercetat pînă la piele și întemnițat... În zadar am protestat. RUSSO, S. 200. ♦ A susține în contradictoriu, a respinge o teză, argumentînd pentru a se dezvinovăți. Docan și Catargiu protestează că n-au știut că există dijmă în Țara Romînească. KOGĂLNICEANU, S. A. 125. 2. Tranz. (în economia capitalistă, în expr.) A protesta o poliță - a stabili pe cale judiciară că o poliță n-a fost achitată la scadență.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
PROTESTA vb. I. intr. A se împotrivi, a se ridica contra unui fapt etc.; a opune un protest. [< fr. protester, it. protestare < lat. protestari – a declara public].
- sursa: DN (1986)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
PROTESTA vb. I. intr. a opune un protest. II. tr. (jur.) a stabili neplata la scadență a unei polițe, a unui cec etc. spre a se lua măsurile de rigoare. (< fr. protester, lat. protestari)
- sursa: MDN '00 (2000)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
A PROTESTA ~ez intranz. A exprima un protest; a-și declara în mod deschis și energic dezacordul față de o acțiune, considerată ca nedreaptă. /<fr. protester
- sursa: NODEX (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
protestà v. 1. a declara solemn: a protesta de inocența sa; 2. a face o protestare: a protesta în contra unei sentințe; 3. a face un protest comercial: a protesta o poliță.
- sursa: Șăineanu, ed. VI (1929)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
*protestațiúne1 f. (lat. protestátio, -ónis). Acțiunea de a protesta, de a te rîdica formal contra uneĭ vorbe orĭ unuĭ act care nu-țĭ place. Protest, înscriere la tribunal a uneĭ polițe neplătite la timp. Hîrtie care conține o protestare. Asigurare insistentă: protestațiunĭ de amiciție, de devotament. – Și -áție, dar ob. -áre.[1]
- 1. În original, greșit tipărit protestanțiune. — LauraGellner
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
2) *protestéz v. intr. (lat. protestari, a atesta publicamente; protester. V. atest, testĭmoniŭ). Mă rîdic contra, resping o acuzațiune, reclam contra unuĭ fapt: acuzatu a protestat cînd a auzit de ce e acuzat, membriĭ adunăriĭ aŭ protestat contra admiteriĭ unor noĭ membri. V. tr. Com. Jur. Fac un protest comercial, mă duc la tribunal și cer să se ĭa act că o poliță pe care o posed a expirat în ajun și că n’a fost plătită.
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
protestare s. f., g.-d. art. protestării; pl. protestări
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de gall
- acțiuni
protestare s. f., g.-d. art. protestării; pl. protestări
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
protestare s. f., g.-d. art. protestării; pl. protestări
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
protesta (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. protestez, 3 protestează; conj. prez. 1 sg. să protestez, 3 să protesteze
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de gall
- acțiuni
protesta (a ~) vb., ind. prez. 3 protestează
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
protesta vb., ind. prez. 1 sg. protestez, 3 sg. și pl. protestează
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Dicționare relaționale
Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).
PROTESTARE s. (FIN.) protest, (rar) protestație. (~ unei polițe.)
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
PROTESTARE s. (FIN.) protest, (rar) protestație. (~ unei polițe.)
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
PROTESTA vb. v. blama, condamna, contesta, dezaproba, dezminți, înfiera, nega, proscrie, renega, reproba, respinge, stigmatiza, tăgădui.
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
PROTESTA vb. 1. (prin Transilv.) a șușta, (înv.) a prerecui, a protestălui, a protestui, a remonstra. (A ~ cu vehemență.) 2. a crâcni, a murmura, (pop.) a cârti, (prin Mold. și Bucov.) a blești, (înv.) a răpști. (Cine mai ~ în front?)
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
protesta vb. v. BLAMA. CONDAMNA. CONTESTA. DEZAPROBA. DEZMINȚI. ÎNFIERA. NEGA. PROSCRIE. RENEGA. REPROBA. RESPINGE. STIGMATIZA. TĂGĂDUI.
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
PROTESTA vb. 1. (prin Transilv.) a șușta, (înv.) a prerecui, a protestălui, a protestui, a remonstra. (A ~ cu vehemență.) 2. a crîcni, a murmura, (pop.) a cîrti, (prin Mold. și Bucov.) a blești, (înv.) a răpști. (Cine mai ~ în front?)
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
substantiv feminin (F113) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
verb (VT201) Surse flexiune: DOR | infinitiv | infinitiv lung | participiu | gerunziu | imperativ pers. a II-a | ||
(a)
|
|
|
| singular | plural | ||
|
| ||||||
numărul | persoana | prezent | conjunctiv prezent | imperfect | perfect simplu | mai mult ca perfect | |
singular | I (eu) |
| (să)
|
|
|
| |
a II-a (tu) |
| (să)
|
|
|
| ||
a III-a (el, ea) |
| (să)
|
|
|
| ||
plural | I (noi) |
| (să)
|
|
|
| |
a II-a (voi) |
| (să)
|
|
|
| ||
a III-a (ei, ele) |
| (să)
|
|
|
|
protestare, protestărisubstantiv feminin
- 1. Acțiunea de a protesta și rezultatul ei. DEX '09 DEX '98 DLRLC DNsinonime: protest protestație împotrivire
- Izbucnește într-o protestare injurioasă. ARGHEZI, P. T. 149. DLRLC
- Aseară a fost o protestare unanimă și înverșunată. CAMIL PETRESCU, T. 479. DLRLC
- Încercase să murmure o protestare, dar foarte timid, să nu facă cumva o gafă. REBREANU, R. I 55. DLRLC
- 1.1. Asigurare, declarație. DLRLCsinonime: asigurare declarație
- Prefața începe cu protestările de modestie pe care autorii din toate timpurile au crezut că le datoresc publicului. IORGA, L. I 356. DLRLC
-
-
etimologie:
- protesta DEX '09 DEX '98 DN
protesta, protestezverb
- 1. A manifesta o împotrivire energică și fățișă față de ceva, a-și exprima dezaprobarea împotriva unui fapt, a unei hotărâri, a unei măsuri etc. considerate nejuste. DEX '09 DEX '98 DLRLC DNsinonime: împotrivi
- Baloleanu avu un gest de consternare fără a putea protesta. REBREANU, R. I 40. DLRLC
- La aceste vorbe toată adunarea și mai ales femeile protestară. BOLINTINEANU, O. 423. DLRLC
- M-am trezit arestat, despoiat de lucrurile mele, cercetat pînă la piele și întemnițat... În zadar am protestat. RUSSO, S. 200. DLRLC
- 1.1. A susține în contradictoriu, a respinge o teză, argumentând pentru a se dezvinovăți. DEX '09 DEX '98 DLRLCsinonime: contesta
- Docan și Catargiu protestează că n-au știut că există dijmă în Țara Romînească. KOGĂLNICEANU, S. A. 125. DLRLC
-
-
- 2. A stabili pe cale judiciară că o poliță nu a fost achitată la scadență. DEX '09 DEX '98 DLRLC MDN '00
etimologie:
- protester DEX '09 DEX '98 DN