proslăvire sf [At: (a. 1820) URICARIUL II, 68 / Pl: ~ri / E: proslăvi] 1 Acordare a slavei cuvenite cuiva Si: (îvr) pohfală, pohvalenie, (înv) prealăudare, preamărire, preaslăvire, proslăvitură (1), slăvire. 2 (Înv; d. evenimente sau personalități religioase) Celebrare (1). 3 (Îvr) Binecuvântare (2). 4 (Înv) Miluire.

PROSLĂVIRE, proslăviri, s. f. Acțiunea de a (se) proslăvi; preamărire, glorificare, adorare, laudă... Adunînd într-o unire, Pentru a ta proslăvire, Pîn’la margini lumea toată. CONACHI, P. 36.

prăslăgi v vz proslăvi

preslăvi v vz proslăvi

proslăvi [At: PSALT. HUR. 73^r/20 / V: (reg) prăslăgi, (înv) pres~ / Pzi: ~vesc / E: slv прославити] 1-2 vtr A aduce întreaga laudă, cinste, slavă Si: (înv) a pohfăli, a preacânta, a preaînălța, a prealăuda, (îvr) a prearădica, (asr) a (se) preaslăvi, a (se) slăvi. 3 vtf (Îvr) A face să aibă calități deosebite. 4 vrp (Înv; d. evenimente sau personalități religioase) A se celebra (1). 5 vt (Îvr) A binecuvânta (2). 6 vt (Înv) A milui. 7 vt (Înv) A dota cu calități morale, fizice deosebite. 8 vr (Îrg) A se simți mulțumit. 9 vr (Îrg) A se odihni în voie. 10 vr (Îrg) A se lăfăi. 11 vr (Înv) A o duce bine. 12 vr (Înv) A muri¹. 13 vi (Reg) A-și petrece viața. 14 vi (Reg) A se ocupa. 15 vi (Buc) A umbla de la stână la stână.

PROSLĂVI, proslăvesc, vb. IV. 1. Tranz. A slăvi; a ridica în slavă, a preamări, a glorifica. Societatea capitalistă... proslăvește libertatea individului de a oprima și exploata pe semenul său. SADOVEANU, E. 194. Fiindcă nu proslăvise vinul, găsi cuvinte de laudă pentru băutura din izvor. STĂNOIU, C. I. 90. 2. Refl. (Astăzi rar) A se odihni în voie, a se simți bine, a fi mulțumit, satisfăcut; a se răsfăța. Cînd mă gîndesc că azi dimineață nici gînd n-aveam unde are să mi se proslăvească trupușorul la noapte. La TDRG. Gazda, robotind zi și noapte, se proslăvea pe cuptori. CREANGĂ, A. 81. ◊ Expr. Cum te mai proslăvești? = cum îți mai merge? Cucoana Tarsița-i sănătoasă? – Noi sîntem bine; dar d-ta cum te mai proslăvești cu slujba? ALECSANDRI, T. 1089.

A PROSLĂVI ~esc tranz. A ridica în slăvi; a prezenta ca având proprietăți deosebite; a preamări. /<sl. proslaviti

proslăvì v. 1. a glorifica: cântare în care se proslăvește sfântul patron al vitejilor BĂLC.; 2. fam. a se lăfăi: se proslăvia pe cuptor CR. [Slav. PROSLAVITI, a celebra].

proslăvésc v. tr. (vsl. proslaviti = slaviti, a slăvi. V. slăvesc). Glorific, cinstesc. V. refl. Fam. Mă răsfăț, mă aflu foarte bine: a te proslăvi în ospețe. – Vechĭ și preslăvésc (din pre și slăvesc).

proslăvire s. f., g.-d. art. proslăvirii; pl. proslăviri

proslăvire s. f., g.-d. art. proslăvirii; pl. proslăviri

proslăvire s. f. (sil. mf. -slă-), g.-d. art. proslăvirii; pl. proslăviri

proslăvi (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. proslăvesc, 3 sg. proslăvește, imperf. 1 proslăveam; conj. prez. 1 sg. să proslăvesc, 3 să proslăvească

proslăvi (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. proslăvesc, imperf. 3 sg. proslăvea; conj. prez. 3 să proslăvească

proslăvi vb. (sil. mf. -slă-), ind. prez. 1 sg. și 3 pl. proslăvesc, imperf. 3 sg. proslăvea; conj. prez. 3 sg. și pl. proslăvească

PROSLĂVIRE s. 1. v. glorificare. 2. v. preamărire. 3. v. glorie.

PROSLĂVIRE s. 1. elogiere, glorificare, lăudare, mărire, preamărire, preaslăvire, slavă, slăvire, (rar) apoteoză, exaltare, (înv.) prealăudare, preaslăvie, sărbătorire. (~ unui erou.) 2. binecuvîntare, glorificare, laudă, mărire, preamărire, preaslăvire, slavă, slăvire. (~ vremurilor noastre.) 3. cinste, cinstire, elogiu, glorie, laudă, mărire, omagiu, preamărire, preaslăvire, slavă, slăvire, (înv.) mărie, pohfală, pohvalenie. (~ adusă trecutului glorios al patriei.)

PROSLĂVI vb. v. ajuta, deceda, dispărea, duce, lăfăi, milui, muri, pieri, prăpădi, răposa, răsfăța, sfârși, stinge, sucomba.

PROSLĂVI vb. 1. v. glorifica. 2. v. preamări.

proslăvi vb. v. AJUTA. DECEDA. DISPĂREA. DUCE. LĂFĂI. MILUI. MURI. PIERI. PRĂPĂDI. RĂPOSA. RĂSFĂȚA. SFÎRȘI. STINGE. SUCOMBA.

PROSLĂVI vb. 1. a cinsti, a cînta, a elogia, a glorifica, a lăuda, a mări, a omagia, a preamări, a preaslăvi, a slăvi, a venera, (rar) a apoteoza, a exalta, (înv.) a făli, a pohfăli, a preacînta, a preaînălța, a prealăuda, a prearădica, a ridica, a slavoslovi. (Să-i ~ pe eroii patriei.) 2. a binecuvînta, a glorifica, a lăuda, a mări, a preamări, a preaslăvi, a slăvi, (rar) a ferici. (Să ~ ziua de față.)

A proslăvi ≠ a denigra

preslăvi vb. IV v. preaslăvi.

proslăvi, proslăvesc vb. IV 1. Tranz. A aduce laudă cuiva, a da considerație cuvenită cuiva, a ridica în slavă; a mări, a elogia. 2. Refl. pas. (Despre evenimente sau personalități religioase) A se serba, a se celebra. 3. Tranz. (Înv.) A binecuvânta, a blagoslovi, a milui. 4. Refl. A muri [Var.: preslăvi vb. IV] -Din sl. proslaviti.