opțiuni
  • info

11 definiții pentru prosector

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

PROSECTOR, prosectori, s. m. (Med.) 1. Persoană specializată în efectuarea disecțiilor și a autopsiilor. 2. Persoană însărcinată să prepare piesele anatomice necesare la cursul unui profesor la facultatea de medicină. [Acc. și: prosector] – Din lat. prosector, fr. prosecteur, germ. Prosektor.

PROSECTOR, prosectori, s. m. (Med.) 1. Persoană specializată în efectuarea disecțiilor și a autopsiilor. 2. Persoană însărcinată să prepare piesele anatomice necesare la cursul unui profesor la facultatea de medicină. [Acc. și: prosector] – Din lat. prosector, fr. prosecteur, germ. Prosektor.

prosector sm [At: CUCIURAN, D. 15/20 / A și: ~sec~, pro~ / Pl: ~i / E: lat prosector, fr prosecteur, ger Prosektor] 1 (Med) Persoană specializată în efectuarea disecțiilor și autopsiilor. 2 Persoană însărcinată să prepare piesele anatomice necesare la cursul unui profesor, pentru examenele de laborator etc.

PROSECTOR, prosectori, s. m. Persoană însărcinată să prepare piesele anatomice necesare la cursurile unui profesor.

PROSECTOR s.m. Persoană însărcinată să prepare piesele anatomice necesare la cursul unui profesor. [< fr. prosecteur, lat. prosector].

PROSECTOR s. m. persoană specializată în autopsii și în prepararea pieselor anatomice la cursul unui profesor sau ca document medico-legal. (< lat. prosector, fr. prosecteur)

PROSECTOR ~oare (~ori, ~oare) m. și f. med. Persoană specializată în disecții și autopsii. /<lat. prosector, fr. prosecteur, germ. Prosektor

prosector m. cel ce prepară disecțiunile pentru un curs de anatomie.

*proséctor și (maĭ bine) -ór (lat. proséctor, -óris, d. pro, înainte, și sector, tăĭetor. V. sector). Acela care, la cursurile de anatomie, prepară pĭesele de disecțiune ca să le aĭbă profesoru gata p. a explica studenților.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

prosector s. m., pl. prosectori

prosector s. m., pl. prosectori

prosector s. m., pl. prosectori

Intrare: prosector
substantiv masculin (M1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • prosector
  • prosectorul
  • prosectoru‑
plural
  • prosectori
  • prosectorii
genitiv-dativ singular
  • prosector
  • prosectorului
plural
  • prosectori
  • prosectorilor
vocativ singular
  • prosectorule
plural
  • prosectorilor
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

prosector, prosectorisubstantiv masculin

medicină
  • 1. Persoană specializată în efectuarea disecțiilor și a autopsiilor. DEX '98 DEX '09
  • 2. Persoană însărcinată să prepare piesele anatomice necesare la cursul unui profesor la facultatea de medicină. DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.