2 intrări
10 definiții
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
PROPUNĂTOR, -OARE, propunători, -oare, adj., s. m. și f. (Rar) (Persoană) care face o propunere. – Propune + suf. -ător.
propuitor, ~oare a, smf vz propunător
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
propunător, ~oare smf, a [At: KOGĂLNICEANU, S. A. 214 / V: (înv) ~uitor, ~oare / Pl: ~i, ~oare / E: propune1 + -ător] 1-2 (Persoană) care propune (1) ceva.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
PROPUNĂTOR, -OARE, propunători, -oare, adj., s. m. și f. (Persoană) care face o propunere. – Propune + suf. -ător.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de ana_zecheru
- acțiuni
PROPUNĂTOR, -OARE, propunători, -oare, s. m. și f. (Rar) Persoană care face o propunere. Realizarea reformei a fost însă statornic urmărită de propunătorii ei în toate ocaziunile. KOGĂLNICEANU, S. A. 214.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
PROPUNĂTOR, -OARE s. m. f. inițiator. (< propune + -tor)
- sursa: MDN '00 (2000)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
PROPUNĂTOR ~oare (~ori, ~oare) și substantival (despre persoane) Care propune. /a propune + suf. ~ător
- sursa: NODEX (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
propunător (rar) adj. m., s. m., pl. propunători; adj. f., s. f. sg. și pl. propunătoare
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de gall
- acțiuni
propunător (rar) adj. m., s. m., pl. propunători; adj. f., s. f. sg. și pl. propunătoare
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
propunător adj. m., s. m., pl. propunători; f. sg. și pl. propunătoare
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
substantiv feminin (F103) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular |
| |
plural |
|
adjectiv (A66) Surse flexiune: DOR | masculin | feminin | |||
nearticulat | articulat | nearticulat | articulat | ||
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
|
|
plural |
|
|
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
|
|
plural |
|
|
|
| |
vocativ | singular | — | — | ||
plural | — | — |
propunător, propunătorisubstantiv masculin propunătoare, propunătoaresubstantiv feminin propunător, propunătoareadjectiv
- 1. (Persoană) care face o propunere. DEX '09 DEX '98 DLRLC MDN '00sinonime: inițiator
- Realizarea reformei a fost însă statornic urmărită de propunătorii ei în toate ocaziunile. KOGĂLNICEANU, S. A. 214. DLRLC
-
etimologie:
- Propune + sufix -ător. DEX '09 DEX '98 MDN '00