opțiuni
  • info

2 intrări

7 definiții

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

pronominalizare sf [At: DN3 / Pl: ~zări / E: pronominaliza] (Lin) Trecere a diverselor părți de vorbire în categoria pronumelui.

PRONOMINALIZARE s.f. (Lingv.) Trecere a diverselor părți de vorbire în categoria pronumelor. [< pronominaliza].

pronominaliza vtr [At: DN3 / Pzi: ~zez / E: fr pronominaliser] (Lin) 1 vt A transforma în pronume. 2 vr A deveni pronume. 3 vr A primi funcție pronominală.

PRONOMINALIZA vb. I. tr., refl. (Lingv.) A transforma în, a deveni pronume; a căpăta funcție pronominală. [Cf. fr. pronominaliser].

PRONOMINALIZA vb. tr. a transforma diverse părți de vorbire în pronume. (< fr. pronominaliser)

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

pronominaliza vb., ind. prez. 1 sg. pronominalizez, 3 sg. și pl. pronominalizează

Dicționare specializate

Explică înțelesuri specializate ale cuvintelor.

PRONOMINALIZARE s. f. (< pronominaliza < pronominal + suf. -iza): trecere – prin conversiune – a unor părți de vorbire la clasa lexico-gramaticală a pronumelor. Astfel, prepoziția de se transformă, într-un anumit context, în pronume relativ cu sensul de „care” (în limba populară): „Omul de-a venit aseară era trimis de cineva” („Omul care a venit aseară...”).

Intrare: pronominalizare
pronominalizare substantiv feminin
substantiv feminin (F113)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • pronominalizare
  • pronominalizarea
plural
  • pronominalizări
  • pronominalizările
genitiv-dativ singular
  • pronominalizări
  • pronominalizării
plural
  • pronominalizări
  • pronominalizărilor
vocativ singular —
plural —
Intrare: pronominaliza
verb (VT201)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • pronominaliza
  • pronominalizare
  • pronominalizat
  • pronominalizatu‑
  • pronominalizând
  • pronominalizându‑
 singular plural
  • pronominalizează
  • pronominalizați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • pronominalizez
 (să)
  • pronominalizez
  • pronominalizam
  • pronominalizai
  • pronominalizasem
a II-a (tu)
  • pronominalizezi
 (să)
  • pronominalizezi
  • pronominalizai
  • pronominalizași
  • pronominalizaseși
a III-a (el, ea)
  • pronominalizează
 (să)
  • pronominalizeze
  • pronominaliza
  • pronominaliză
  • pronominalizase
plural I (noi)
  • pronominalizăm
 (să)
  • pronominalizăm
  • pronominalizam
  • pronominalizarăm
  • pronominalizaserăm
  • pronominalizasem
a II-a (voi)
  • pronominalizați
 (să)
  • pronominalizați
  • pronominalizați
  • pronominalizarăți
  • pronominalizaserăți
  • pronominalizaseți
a III-a (ei, ele)
  • pronominalizează
 (să)
  • pronominalizeze
  • pronominalizau
  • pronominalizară
  • pronominalizaseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

pronominalizare, pronominalizărisubstantiv feminin

  • 1. lingvistică Trecere a diverselor părți de vorbire în categoria pronumelor. DN
etimologie:
  • pronominaliza DN

pronominaliza, pronominalizezverb

  • 1. lingvistică A transforma în, a deveni pronume; a căpăta funcție pronominală. DN
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.