7 definiții pentru pronație
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
PRONAȚIE, pronații, s. f. 1. Mișcare de rotație pe care mâna și antebrațul le execută din afară către interior. 2. (Med.) Poziție aplecată. – Din fr. pronation.
PRONAȚIE, pronații, s. f. 1. Mișcare de rotație pe care mâna și antebrațul le execută din afară către interior. 2. (Med.) Poziție aplecată. – Din fr. pronation.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de oprocopiuc
- acțiuni
pronație sf [At: KRETZULESCU, A. 58/23 / Pl: ~ii / E: fr pronation] 1 (Îoc supinație) Mișcare de rotație pe care antebrațul o execută din afară către corp, în jurul axei sale longitudinale. 2 (Înv) Poziție a antebrațului în care jumătatea inferioară a radiusului se află înaintea cubitusului.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
PRONAȚIE s.f. 1. Mișcare de rotație a antebrațului și a mîinii, astfel încît degetul mare se apropie de corp. 2. Poziție aplecată. [Gen. -iei. / < fr. pronation, cf. lat. pronatio < pronare – a se închina la zeii pămîntului].
- sursa: DN (1986)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
PRONAȚIE s. f. 1. mișcare de răsucire a mâinii spre interior (cu podul palmei în jos). 2. poziție aplecată. (< fr. pronation, lat. pronatio)
- sursa: MDN '00 (2000)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
pronație (desp. -ți-e) s. f., art. pronația (desp. -ți-a), g.-d. art. pronației; pl. pronații, art. pronațiile (desp. -ți-i-)
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de gall
- acțiuni
pronație (-ți-e) s. f., art. pronația (-ți-a), g.-d. art. pronației; pl. pronații, art. pronațiile (-ți-i-)
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
pronație s. f. (sil. -ți-e), art. pronația (sil. -ți-a), g.-d. art. pronației; pl. pronații, art. pronațiile (sil. -ți-i-)
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
- silabație: -ți-e
substantiv feminin (F135) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
pronație, pronațiisubstantiv feminin
- 1. Mișcare de rotație pe care mâna și antebrațul le execută din afară către interior. DEX '09 DEX '98 DN
- 2. Poziție aplecată. DEX '09 DEX '98 DN
etimologie:
- pronation DEX '09 DEX '98 DN