16 definiții pentru profera

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

PROFERA, proferez, vb. I. Tranz. (Livr.) A rosti, a pronunța (cu voce ridicată) blesteme, amenințări etc. [Prez. ind. și: profer] – Din fr. proférer.

PROFERA, proferez, vb. I. Tranz. (Livr.) A rosti, a pronunța (cu voce ridicată) blesteme, amenințări etc. [Prez. ind. și: profer] – Din fr. proférer.

profera vt [At: VALIAN, V. / V: (înv; cscj) ~feri / Pzi: ~rez, (rar) profer / E: fr proférer] (C. i. de obicei blesteme, amenințări etc.) A rosti1 cu voce ridicată Si: (grî, rar) a proferisi.

PROFERA, proferez, vb. I. Tranz. A rosti, a pronunța (mai ales injurii, amenințări etc.). Îi oprise vitele, proferînd înjurături răcoritoare și patriarhale. CĂLINESCU, E. 22. Mulțimea asta care cu un minut înainte proferase strigătul de «moarte!» făcu gestul de iertare. ANGHEL-IOSIF, C. L. 40. Nu mă voi plînge, nu voi profera blesteme în contra soartei și a oamenilor! CARAGIALE, O. VII 105.

PROFERA vb. I. tr. A spune, a rosti injurii, amenințări etc. [< fr. proférer, cf. lat. proferre – a purta înainte].

PROFERA vb. tr. a spune, a rosti injurii, blesteme, amenințări. (< fr. proférer)

A PROFERA ~ez tranz. (amenințări, blesteme, injurii) A enunța cu glas răstit. [Și profer] /<fr. proférer

proferà v. a rosti: a profera amenințări.

*profér, a v. tr. (fr. proférer, d. lat. pro-ferre. V. su-fer). Pronunț, rostesc, articulez: a profera insulte.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

profera (a ~) (livr.) vb., ind. prez. 1 sg. proferez, 3 proferea; conj. prez. 1 sg. să proferez, 3 să profereze

!profera (a ~) (livr.) vb., ind. prez. 3 proferea

profera vb., ind. prez. 1 sg. proferez/profer, 3 sg. și pl. proferează/profe

profera (ind. prez. 3 sg. și pl. proferă)

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

PROFERA vb. (grecism înv.) a proferisi. (A ~ un blestem.)

PROFERA vb. (grecism înv.) a proferisi. (A ~ un blestem.)

Intrare: profera
verb (VT201)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • profera
  • proferare
  • proferat
  • proferatu‑
  • proferând
  • proferându‑
singular plural
  • proferea
  • proferați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • proferez
(să)
  • proferez
  • proferam
  • proferai
  • proferasem
a II-a (tu)
  • proferezi
(să)
  • proferezi
  • proferai
  • proferași
  • proferaseși
a III-a (el, ea)
  • proferea
(să)
  • profereze
  • profera
  • proferă
  • proferase
plural I (noi)
  • proferăm
(să)
  • proferăm
  • proferam
  • proferarăm
  • proferaserăm
  • proferasem
a II-a (voi)
  • proferați
(să)
  • proferați
  • proferați
  • proferarăți
  • proferaserăți
  • proferaseți
a III-a (ei, ele)
  • proferea
(să)
  • profereze
  • proferau
  • profera
  • proferaseră
verb (VT1)
Surse flexiune: MDA2
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • profera
  • proferare
  • proferat
  • proferatu‑
  • proferând
  • proferându‑
singular plural
  • profe
  • proferați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • profer
(să)
  • profer
  • proferam
  • proferai
  • proferasem
a II-a (tu)
  • proferi
(să)
  • proferi
  • proferai
  • proferași
  • proferaseși
a III-a (el, ea)
  • profe
(să)
  • profere
  • profera
  • proferă
  • proferase
plural I (noi)
  • proferăm
(să)
  • proferăm
  • proferam
  • proferarăm
  • proferaserăm
  • proferasem
a II-a (voi)
  • proferați
(să)
  • proferați
  • proferați
  • proferarăți
  • proferaserăți
  • proferaseți
a III-a (ei, ele)
  • profe
(să)
  • profere
  • proferau
  • profera
  • proferaseră
proferi
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

profera, proferezverb

  • 1. livresc A rosti, a pronunța (cu voce ridicată) blesteme, amenințări etc. DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
    • format_quote Îi oprise vitele, proferînd înjurături răcoritoare și patriarhale. CĂLINESCU, E. 22. DLRLC
    • format_quote Mulțimea asta care cu un minut înainte proferase strigătul de «moarte!» făcu gestul de iertare. ANGHEL-IOSIF, C. L. 40. DLRLC
    • format_quote Nu mă voi plînge, nu voi profera blesteme în contra soartei și a oamenilor! CARAGIALE, O. VII 105. DLRLC
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.