PROCESIUNE, procesiuni, s. f. 1. Șir lung de oameni care merg într-o anumită ordine în aceeași direcție și cu același scop; cortegiu, convoi; alai. 2. Ceremonie religioasă în timpul căreia credincioșii merg în convoi, precedați de slujitorii Bisericii, purtând diferite obiecte de cult, cântând imnuri religioase sau rostind rugăciuni, pentru a mulțumi sau a cere ajutorul divinității într-o anumită împrejurare. [Pr.: -si-u- – Var.: (înv.) procesie s. f.] – Din fr. procéssion, lat. processio, -onis.

procesiune sf [At: DRLU / V: (îrg) ~cesie, (înv) proțesie, (reg) prosâțâie, proțision / Pl: ~ni / E: fr procession, lat processio, -onis, ger Prozession] 1 Ceremonie religioasă în timpul căreia credincioșii, precedați de slujitorii bisericii, merg în convoi, purtând adesea diferite obiecte de cult, cântând imnuri religioase sau rostind rugăciuni, pentru a cere ajutorul ori a mulțumi divinității într-o anumită împrejurare. 2 (Reg; îf procesie) Totalitate a obiectelor de cult care se folosesc în timpul unei procesiuni (1) sau în ritualul înmormântării. 3 (Pgn) Grup de oameni care merg într-un șir lung în aceeași direcție și cu același scop Si: alai, convoi, cortegiu. 4 (Pgn; rar) Șir de elemente. 5 (Pex; rar) Repetare, succesiune la intervale regulate de timp.

PROCESIUNE, procesiuni, s. f. 1. Șir lung de oameni care merg într-o anumită ordine în aceeași direcție și cu același scop; cortegiu, convoi; alai. 2. Ceremonie religioasă în timpul căreia credincioșii merg în convoi, purtând diferite obiecte de cult, cântând imnuri religioase sau rostind rugăciuni, pentru a mulțumi sau a cere ajutorul divinității într-o anumită împrejurare. [Pr.: -si-u-. – Var.: (înv.) procesie s. f.] – Din fr. procession, lat. processio, -onis.

PROCESIUNE, procesiuni, s. f. Șir lung de persoane (care merg undeva); cortegiu, convoi, alai. Procesiunea s-a oprit în preajma, așezării prisăcarului. SADOVEANU, A. E. 205. Ochii îi rămîneau fixați la ușa cazinoului, larg deschisă, prin care sălile de joc și de spectacol vărsau o necurmată procesiune, C. PETRESCU, Î. I 11. Eteriștii și zavergiii, adunați în mănăstirea Galata... pornesc în procesiune cu steagul alb. GHICA, S. 103. ◊ (Glumeț) Procesiunea [de gîște sălbatice], navigînd lin, intră deodată, ca pe-o poartă de întuneric, în umbra, arinilor bătrîni. SADOVEANU, O. VIII 209. ◊ (În practicile religioase) Ceremonie în care credincioșii merg în convoi, purtînd diferite obiecte de cult și cîntînd imnuri religioase sau rostind rugăciuni, pentru a obține ajutorul divinității într-o anumită împrejurare. [La Ierusalim] se plătea, un drept deosebit pentru orice procesiune. BOLINTINEANU, O. 297. – Variantă:(învechit) procesie (ALECSANDRI, S. 280) s. f.

PROCESIUNE s.f. Convoi, cortegiu; alai. [Pron. -si-u-. / var. procesie s.f. / cf. fr. procession, lat. processio].

PROCESIUNE s. f. ceremonie religioasă la care credincioșii merg în convoi, cântând imnuri și spunând rugăciuni. ◊ (p. ext.) convoi, cortegiu; alai. (< fr. procession, lat. processio)

PROCESIUNE ~i f. 1) Șir lung de persoane care merg în mod solemn în aceeași direcție; alai; cortegiu. 2) Ceremonie religioasă în cursul căreia credincioșii merg în coloană, cântând imnuri și rostind rugăciuni. [Sil. -si-u-] /<fr. procession, lat. processio, ~onis

procesi(un)e f. 1. ceremonie religioasă condusă de preoți cari merg în ordine, făcând rugăciuni sau cântând imnuri de laudă; 2. lung șir de persoane cari pășesc în rând una după alta.

*procesiúne f. (lat. pro-cessio, -ónis. V. cesiune, suc-cesiune). Mers solemn al uneĭ mulțimĭ: procesiune religioasă, patriotică. Fig. Fam. Lung șir de persoane în mers: o procesiune de creditorĭ.

procesie sf vz procesiune

prosâțâie sf vz procesiune

proțesie sf vz procesiune

proțision s vz procesiune

PROCESIE s.f. v. procesiune.

procesiune (desp. -si-u-) s. f., g.-d. art. procesiunii; pl. procesiuni

procesiune (-si-u-) s. f., g.-d. art. procesiunii; pl. procesiuni

procesiune s. f. (sil. -si-u-), g.-d. art. procesiunii; pl. procesiuni

procesiune (i-u)

procesiune.

PROCESIUNE s. 1. (BIS.) (înv.) litanie, litie. (~ religioasă.) 2. alai, convoi, cortegiu. (O lungă ~ mortuară.)

PROCESIUNE s. 1. (BIS.) (înv.) litanie, litie. (~ religioasă.) 2. alai, convoi, cortegiu. (O lungă ~ de înmormîntare.)