procedare sf [At: STAMATI, D. / V: (înv) ~dere / Pl: ~dări / E: proceda] 1 (Asr) Procedeu (1). 2 (Îvr; îf procedere) Proveniență. 3 Folosire a anumitor mijloace în săvârșirea unei acțiuni, pentru atingerea unui scop etc. 4 Lucru după o anumită metodă.

PROCEDARE s. f. Acțiunea de a proceda; acționare într-un anumit fel. Eu nu pot considera această procedare decît ca o șicană. BART, S. M. 102. – Variantă: (învechit) procedere (ODOBESCU, S. III 522, GHICA, A. 67) s. f.

procedare f. 1. acțiunea de a proceda; 2. mod de a lucra.

*procedáre f. Acțiunea de a proceda. Procedură, procedeŭ.

proceda vi [At: HELIADE, F. 14/11 / V: (înv; cscj) ~cede / Pzi: ~dez / E: lat procedere, it procedere, fr procéder] 1 (Udp „la”) A trece la... 2 (Udp „la”) A începe să... 3 A lucra după o anumită metodă. 4 A folosi anumite mijloace în săvârșirea unei acțiuni, pentru atingerea unui scop etc. 5 (Îdt) A proveni din... 6 (Olt) A porni (1).

procede v vz proceda

procedere sf vz procedare

PROCEDA, procedez, vb. I. Intranz. 1. A săvîrși o acțiune folosind anumite mijloace, acționînd într-un anumit fel. Natura nu procedează decît prin dezintegrare de atomi. MARINESCU, P. A. 35. Puteam spune dinainte cum ar proceda Radu Comșa în cutare ori cutare situație. C. PETRESCU, Î. II 87. Pentru ca să procedăm după regulă, să-ți răspund la epistola ta. GHICA, A. 65. 2. A începe să..., a trece la...; a purcede. A proceda la anchetă. – Variantă: (învechit) procede (HASDEU, I. V. 60, GHICA, A. 683) vb. III.

PROCEDERE s. f. v. procedare.

PROCEDA vb. I. intr. A face ceva; a trece la fapte (cu anumite mijloace), a acționa într-un mod anumit. [Var. procede vb. III. / < fr. procéder, cf. lat. procedere – a înainta].

PROCEDE vb. III. v. proceda.

PROCEDA vb. intr. 1. a acționa într-un mod anumit. 2. a începe să..., a trece la... (< fr. procéder, lat. procedere)

A PROCEDA ~ez intranz. 1) A acționa într-un anumit mod; a face într-un anumit fel. 2) A începe să se ocupe de altceva; a trece; a purcede. /<fr. procéder

procedà v. 1. a proveni, a-și trage origina: consiliile mele proced din amicie; 2. a face acte judiciare: a proceda la deschiderea unui testament; 3. a lucra, a opera într’un mod oarecare: a procedat cu mine ca un om de onoare.

*procéd, -cés, a -céde (lat. procédere, a înainta) și (ob.) procedéz v. intr. (fr. pro-céder. V. cedez). Provin, purced, rezult: multe boale procedează din lipsa igieneĭ. Lucrez, operez: a proceda în ordine. Ĭaŭ măsurĭ, lucrez contra cuĭva în puterea legiĭ: a proceda contra cuĭva.

procedare s. f., pl. procedări

proceda (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. procedez, 3 procedează; conj. prez. 1 sg. să procedez, 3 să procedeze

proceda (a ~) vb., ind. prez. 3 procedează

proceda vb., ind. prez. 1 sg. procedez, 3 sg. și pl. procedează

procedez.

PROCEDARE s. v. mod.

PROCEDARE s. cale, chip, fel, formă, manieră, metodă, mijloc, mod, modalitate, posibilitate, procedeu, procedură, putință, sistem, (reg.) cap, modru, (înv.) manoperă, marșă, mediu, mijlocire. (Altă ~ de a rezolva o problemă.)

PROCEDA vb. v. proveni, purcede.

PROCEDA vb. 1. a acționa, (înv.) a purcede. (Cum ai ~?) 2. a face. (~ cum crezi!)

proceda vb. v. PROVENI. PURCEDE.

PROCEDA vb. 1. a acționa, (înv.) a purcede. (Cum ai ~?) 2. a face. (~ cum crezi!)