opțiuni
  • info

8 definiții pentru problematiza

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

PROBLEMATIZA, problematizez, vb. I. Tranz. 1. (Livr.) A sistematiza pe probleme. 2. A face (din orice lucru) o problemă (I 1). – Problemat[ic] + suf. -iza.

PROBLEMATIZA, problematizez, vb. I. Tranz. 1. (Livr.) A sistematiza pe probleme. 2. A face (din orice lucru) o problemă (I 1). – Problemat[ic] + suf. -iza.

problematiza vt [At: IORDAN, L. R. A. 241 / Pzi: ~zez / E: problematic + -iza] (Rar) 1 A face din orice lucru o problemă (6) Si: (nob) a problema. 2 A crea probleme (6). 3-4 A formula probleme pe care să le rezolve (o lucrare filozofică sau) un plan de cercetare științifică.

PROBLEMATIZA vb. I. intr. (Liv.) A face din orice lucru o problemă; a complica inutil lucrurile. ♦ A crea probleme. [< problemat(ic) + -iza].

PROBLEMATIZA vb. intr. 1. a face din orice lucru o problemă; a complica inutil lucrurile. 2. a crea, a formula probleme. ◊ a sistematiza pe probleme. (< problemat/ic/ + -iza)

problematiza vb. I ♦ 1. A sistematiza pe probleme ◊ „Nu se poate nega, desigur, intenția autorului de a problematiza [...]” Sc. 18 XI 75 p. 4. ♦ 2. A pune probleme ◊ „Scriitorul refuză să ilustreze. El vrea și reușește să problematizeze. Nu e de aceea nici o mirare că asemenea serial a inspirat vii și interesante discuții.” Sc. 6 VIII 82 p. 4. ♦ 3. A considera că se pun probleme ◊ „Dintr-o înțeleaptă deprindere, ne-am obișnuit să problematizăm doar fenomenele în care putem, am putut sau vom putea interveni.” R.l. 27 VII 68 p. 7 (din problematic + -iza; cf. fr. problématiser; MNC 1976; DN3, DEX-S)

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

problematiza (a ~) (desp. pro-ble-) vb., ind. prez. 1 sg. problematizez, 3 problematizează; conj. prez. 1 sg. să problematizez, 3 să problematizeze

*problematiza (a ~) (pro-ble-) vb., ind. prez. 3 problematizează

problematiza vb., ind. prez. 1 sg. problematizez, 3 sg. și pl. problematizează

Intrare: problematiza
  • silabație: pro-ble-ma-ti-za info
verb (VT201)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • problematiza
  • problematizare
  • problematizat
  • problematizatu‑
  • problematizând
  • problematizându‑
 singular plural
  • problematizează
  • problematizați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • problematizez
 (să)
  • problematizez
  • problematizam
  • problematizai
  • problematizasem
a II-a (tu)
  • problematizezi
 (să)
  • problematizezi
  • problematizai
  • problematizași
  • problematizaseși
a III-a (el, ea)
  • problematizează
 (să)
  • problematizeze
  • problematiza
  • problematiză
  • problematizase
plural I (noi)
  • problematizăm
 (să)
  • problematizăm
  • problematizam
  • problematizarăm
  • problematizaserăm
  • problematizasem
a II-a (voi)
  • problematizați
 (să)
  • problematizați
  • problematizați
  • problematizarăți
  • problematizaserăți
  • problematizaseți
a III-a (ei, ele)
  • problematizează
 (să)
  • problematizeze
  • problematizau
  • problematizară
  • problematizaseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

problematiza, problematizezverb

  • 1. livresc A sistematiza pe probleme. DEX '09 DEX '98 MDN '00
  • 2. A face (din orice lucru) o problemă; a complica inutil lucrurile. DEX '09 DEX '98 DN MDN '00
    • 2.1. A crea, a formula probleme. DN MDN '00
etimologie:
  • Problemat[ic] + sufix -iza DEX '09 DEX '98 DN MDN '00

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.