(explicație)
DEX online
Dicționare ale limbii române
Peste 370.000 de definiții
Abrevieri
9 definiții pentru problema, problemă declinări
problema
Nu există informații despre flexiunea acestui cuvânt.
problemă   substantiv feminin nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular proble problema
plural probleme problemele
genitiv-dativ singular probleme problemei
plural probleme problemelor
Link către această paradigmă

problemá, probleméz, vb. I (înv.) a problematiza.
Sursa: DAR | Trimisă de blaurb, 31 Oct 2006 | Greșeală de tipar

PROBLÉMĂ, probleme, s.f. I. 1. Chestiune care prezintă aspecte neclare, discutabile, care necesită o lămurire, o precizare, care se pretează la discuții. 2. Chestiune importantă care constituie o sarcină, o preocupare (majoră) și care cere o soluționare (imediată). 3. Chestiune care intră în sfera preocupărilor, a cercetărilor cuiva; obiect principal al preocupărilor cuiva; temă, materie. ♦ (Mat.) Chestiune în care, fiind date anumite ipoteze, se cere rezolvarea, prin calcule sau prin raționamente, a unor date. II. 1. Dificultate care trebuie rezolvată pentru a obține un anumit rezultat; greutate, impas. 2. Lucru greu de înțeles, greu de rezolvat sau de explicat; mister, enigmă. [Var.: (înv.) problém s.n.] – Din fr. problème, lat. problema.
Sursa: DEX '98 | Trimisă de oprocopiuc, 18 Apr 2004 | Greșeală de tipar

PROBLÉMĂ s. 1. chestiune, lucru, subiect, temă, (înv. și reg.) prochimen, (înv.) materie. (Mulțimea și diversitatea ~lor discutate; să trecem la ~ care interesează.) 2. v. chestiune. 3. v. afacere. 4. chestiune, lucru, poveste, pricină, socoteală, treabă, (înv.) madea, (rusism) predmet. (S-a lămurit ~ aceea?) 5. dificultate, greutate. (Sunt încă multe ~ de rezolvat.)
Sursa: Sinonime | Trimisă de siveco, 4 Aug 2004 | Greșeală de tipar

PROBLÉMĂ s. v. propunere.
Sursa: Sinonime | Trimisă de siveco, 4 Aug 2004 | Greșeală de tipar

problémă s. f. (sil. -ble-), g.-d. art. problémei; pl. probléme
Sursa: Dicționar ortografic | Trimisă de siveco, 10 Aug 2004 | Greșeală de tipar

PROBLÉM//Ă ~e f. 1) Chestiune teoretică sau practică care poate fi rezolvată pe baza anumitor cunoștințe și raționamente. ~ de aritmetică. ~ de șah. 2) Obiect de care se ocupă autorul unei lucrări sau al unei expuneri; temă. 3) Situație care are aspecte discutabile. 4) Afacere care necesită rezolvare; chestiune; treabă; lucru. 5) Lucru greu de înțeles sau de rezolvat. [G.-D. problemei] /<fr. probleme, lat. problema
Sursa: NODEX | Trimisă de siveco, 21 Aug 2004 | Greșeală de tipar

problémă (probléme), s.f. – Chestiune; enigmă. Fr. problème. Este dubletul lui provlimă, s.f. (propunere; chestiune), înv., din ngr. πρόβλημα (Gáldi 245). – Der. problematic, adj., din fr. problématique.
Sursa: DER | Trimisă de blaurb, 17 Sep 2008 | Greșeală de tipar

PROBLÉMĂ s.f. (Mat.) Chestiune de rezolvat a cărei soluție, dezlegare se pot afla sau trebuie căutate prin calcul. 2. Lucru dificil, greu de înțeles, de explicat sau de rezolvat; chestiune de actualitate care trebuie rezolvată; chestiune. [Var. problem s.n. / cf. fr. problème, it., lat., gr. problema].
Sursa: DN | Trimisă de LauraGellner, 14 Feb 2007 | Greșeală de tipar

PROBLÉMĂ s. f. 1. chestiune teoretică sau practică importantă, care cere o rezolvare. ♢ (mat.) chestiune a cărei soluție, dezlegare se poate afla sau trebuie căutată prin calcul. 2. dificultate, lucru greu de înțeles, de explicat sau de rezolvat. (< fr. problème, lat., gr. problema)
Sursa: MDN | Trimisă de raduborza, 15 Sep 2007 | Greșeală de tipar