9 definiții pentru probațiune
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
PROBAȚIUNE, probațiuni, s. f. (Jur.) Dovedire; concr. dovadă. [Pr.: -ți-u-] – Din lat. probatio, -onis, fr. probation.
PROBAȚIUNE, probațiuni, s. f. (Jur.) Dovedire; concr. dovadă. [Pr.: -ți-u-] – Din lat. probatio, -onis, fr. probation.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de oprocopiuc
- acțiuni
probațiune sf [At: HAMANGIU, C. C. 281 / P: ~ți-u~ / Pl: ~ni / E: lat probatio, -onis, fr probation] (Jur) 1 Dovedire. 2 (Ccr) Dovadă.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
PROBAȚIUNE s. f. 1. (jur.) acțiunea de a proba (1); dovedire; dovadă. 2. timp pentru noviciat. (< fr. probation, lat. probatio)
- sursa: MDN '00 (2000)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
probațiune (desp. -ți-u-) s. f., g.-d. art. probațiunii; pl. probațiuni
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de gall
- acțiuni
*probațiune (-ți-u-) s. f., g.-d. art. probațiunii; pl. probațiuni
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
probațiune s. f. (sil. -ți-u-), pl. probațiuni
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Dicționare relaționale
Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).
PROBAȚIUNE s. v. probă.
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
PROBAȚIUNE s. (JUR.) dovadă, mărturie, probă. (O ~ adusă în sprijinul împricinatului.)
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Dicționare specializate
Explică înțelesuri specializate ale cuvintelor.
Probațiune[1] (în sintagma serviciu de probațiune) – Serviciile de probațiune sunt organisme specializate, fără personalitate juridică, aflate sub autoritatea Ministerului Justiției, care au ca principale atribuții reintegrarea socială a persoanelor care au săvârșit infracțiuni, menținute în stare de libertate, supravegherea executării obligațiilor stabilite de instanța de judecată în sarcina acestora, precum și asistența și consilierea persoanelor condamnate, la cererea acestora.
- Definiția apare în REGULAMENT din 29 noiembrie 2000 (*republicat*) de aplicare a dispozițiilor Ordonanței Guvernului nr. 92/2000 privind organizarea și funcționarea serviciilor de probațiune http://legislatie.just.ro/Public/DetaliiDocument/100381 — raduborza
- sursa: Legislație (2000-2020)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
- silabație: -ți-u-ne
| substantiv feminin (F107) Surse flexiune: DOOM 3 | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| vocativ | singular | — | |
| plural | — | ||
probațiune, probațiunisubstantiv feminin
- 1. Dovedire. DEX '09 DEX '98 MDN '00sinonime: dovedire
- 2. Timp pentru noviciat. MDN '00
etimologie:
- probatio, -onis DEX '09 DEX '98 MDN '00
- probation DEX '09 DEX '98 MDN '00
Lista completă de definiții se află pe fila definiții.