probare sf [At: BREZOIANU, T. 31/13 / Pl: ~bări / E: proba] 1 Supunere la o probă, o încercare, pentru a vedea dacă corespunde scopului, cerințelor etc. Si: încercare, verificare, (îrg) probăluire. 2 Dovedire cu argumente, cu probe materiale, prin rezultate etc. că cineva sau ceva este într-un anumit fel, are anumite trăsături etc. Si: dovedire, demonstrare, probăluire. 3 (Rar; ccr) Probă (1).

PROBARE, probări, s. f. Acțiunea de a proba; dovedire.

PROBA, probez, vb. I. Tranz. 1. (Folosit și absol.) A supune ceva sau pe cineva la o probă, la o încercare, pentru a vedea dacă este corespunzător unui scop, unor cerințe etc.; p. restr. a încerca un obiect de îmbrăcăminte, de încălțăminte etc. 2. A dovedi, a demonstra (cu probe), a pune în evidență. – Din lat. probare.

PROBAR, probare, s. n. (Și în sintagma probar de litere) Album cu modele de litere, cifre și alte semne, inclusiv ornamente, pe care o tipografie le poate folosi la culegerea diferitelor lucrări. – Probă + suf. -ar.

proba vt [At: LB / V: (reg) pruba, (cscj) ~bi, ~vi / Pzi: ~bez, (înv) prob / E: lat probare] 1 A supune la o probă, o încercare, pentru a vedea dacă corespunde scopului, cerințelor etc. Si: a încerca, a verifica, (îrg) a probălui (3), (reg) a prabali, (îvr) a probăi, a probui (1). 2 (Îrg; c. i. metode, șiretlicuri etc.; îf probi) A încerca ceva pentru a atinge un anumit scop. 3 (Trs) A repeta pentru a învăța pe dinafară. 4 A arăta cu argumente, cu probe materiale, prin rezultate etc. că cineva sau ceva este într-un anumit fel, are anumite trăsături etc. Si: a dovedi, a demonstra, (îrg) a probălui (5), (îrg) a prubui (2).

probar [At: (a. 1811) BV III, 51 / V: (înv) prub~ sm / Pl: (1) ~i, (2) ~e / E: probă + -ar] (Tip) 1 sm (Înv) Zețar. 2 sn (Șîs ~ de litere) Album care cuprinde modelele de litere și de cifre de care dispune o tipografie. 3 Album de imprimare, în special de accidențe, executate într-o tipografie.

probi v vz proba

provi v vz proba

pruba v vz proba

prubar sm vz probar

SAPIENS NIHIL AFFIRMAT QUOD NON PROBAT (lat.) = Înteleptul nu spune nimic ce nu probează.

PROBA, probez, vb. I. Tranz. 1. (Folosit și absol.) A supune ceva sau pe cineva la o probă, la o încercare, pentru a vedea dacă este corespunzător unui scop, unor cerințe etc.; a încerca un obiect de îmbrăcăminte, de încălțăminte etc. 2. A dovedi, a demonstra (cu probe), a pune în evidență. – Din lat. probare.

PROBAR, probare, s. n. Album care cuprinde modelele de litere și de cifre care pot fi executate într-o tipografie. – Probă + suf. -ar.

PROBA, probez, vb. I. Tranz. 1. A dovedi, a demonstra, a pune în evidență. Într-adevăr e cald. Asta o probează și alte ființe care trăiesc cu mine. SADOVEANU, O. VIII 180. Domnule... Cum să vă probez recunoștința me? ALECSANDRI, T. I 367. 2. A supune (pe cineva sau ceva) la o probă, la o încercare (pentru a vedea dacă corespunde scopului, cerințelor); a încerca. A proba o rochie. ▭ Trase zăvorul... apoi începu să probeze cheile în lacăte. BASSARABESCU, S. N. 18.

PROBAR, probare, s. n. Prospect cuprinzînd modelele de semne tipografice, de litere și de imprimate care pot fi executate într-o tipografie.

PROBA vb. I. tr. 1. A dovedi, a demonstra (cu probe). 2. A pune la probă; a încerca. [< lat. probare].

PROBAR s.n. Album de modele de litere, ornamente, linii etc. folosite într-o tipografie. ♦ Album de imprimare, în special de accidențe, executate într-o tipografie. [< probă + -ar, după germ. Probenbuch].

PROBA vb. tr. 1. a dovedi, a demonstra (cu probe). 2. a pune la probă; a încerca. (< lat. probare)

PROBAR s. n. album de modele de litere, ornamente, linii etc. într-o tipografie. (după germ. Probenbuch) corectat(ă)

A PROBA ~ez tranz. 1) (persoane, obiecte) A supune unei probe (pentru a stabili, dacă corespunde anumitor cerințe); a încerca. ~ un actor. ~ un palton. 2) A adeveri prin raționamente sau prin fapte concrete; a dovedi; a demonstra; a arăta; a atesta. Experimentele ~ează presupunerile teoretice. /<lat. probare

PROBAR ~e n. poligr. Album cuprinzând probe (modele) ale garniturilor de caractere și alte semne tipografice. /probă + suf. ~ar

probà v. 1. a dovedi; 2. a arăta, a pune în evidență: aceasta probează un caracter statornic; 3. a pune la încercare.

*probéz v. tr. (lat. probare. V. a- și re-prob). Dovedesc, demonstrez, arăt, stabilesc adevăru pin fapte sigure: lupta asta a probat tăria armateĭ. Încerc, experimentez: a proba rezistența unuĭ pod. V. probăĭesc și prubuluĭesc.

probare s. f., g.-d. art. probării; pl. probări

probare s. f., g.-d. art. probării; pl. probări

probare s. f., g.-d. art. probării; pl. probări

proba (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. probez, 3 probează; conj. prez. 1 sg. să probez, 3 să probeze

probar s. n., pl. probare

proba (a ~) vb., ind. prez. 3 probează

probar s. n., pl. probare

proba vb., ind. prez. 1 sg. probez, 3 sg. și pl. probează

probar s. n., pl. probare

PROBARE s. 1. v. verificare. 2. v. experimentare. 3. v. confirmare.

PROBARE s. 1. încercare, probă, verificare, (pop.) cercare, (înv.) verificație, verificăciune. (~ unui motor.) 2. experimentare, încercare. (~ unei metode noi.) 3. adeverire, arătare, atestare, certificare, confirmare, demonstrare, demonstrație, dovedire, întărire, probă, (livr.) coroborare. (~ celor arătate.)

PROBA vb. 1. v. verifica. 2. v. experimenta. 3. a încerca, a verifica, (înv.) a ispiti. (A ~ sentimentele cuiva.) 4. v. confirma. 5. v. demonstra. 6. a argumenta, a demonstra, a dovedi, a întări, a susține. (Și-a ~ temeinic ideile.)

PROBA vb. v. învăța, memora, memoriza, repeta.

PROBAR s. v. culegător, zețar.

proba vb. v. ÎNVĂȚA. MEMORA. MEMORIZA. REPETA.

PROBA vb. 1. a încerca, a verifica, (pop.) a cerca, (înv. și reg.) a probălui, (înv.) a probăi, a probui. (A ~ un motor, un aparat.) 2. a experimenta, a încerca. (A ~ o nouă metodă.) 3. a încerca, a verifica, (înv.) a ispiti. (A ~ sentimentele cuiva.) 4. a adeveri, a arăta, a atesta, a certifica, a confirma, a demonstra, a dovedi, a întări, a mărturisi, a sprijini, a stabili, a susține, (livr.) a corobora, (înv. și reg.) a probălui, (înv.) a încredința, a mărturi, a probui. (Toate ~ cele spuse.) 5. a demonstra, a dovedi, a indica, (fig.) a marca. (Cursul evenimentelor ~ o cotitură.) 6. a argumenta, a demonstra, a dovedi, a întări, a susține. (Și-a ~ temeinic ideile.)

probar s. v. CULEGĂTOR. ZEȚAR.