PRIZONIER, -Ă, prizonieri, -e, s. m. și f. 1. Militar luat în captivitate în timpul unui război și reținut de dușman pentru a nu mai participa la ostilități; p. ext. persoană căzută în mâinile unui dușman și rămasă în puterea acestuia; captiv, prins. 2. Persoană arestată, întemnițată; deținut. ♦ Fig. Persoană lipsită de libertate. ♦ Fig. Persoană obsedată de un gând, o idee etc. 3. (Tehn.; în sintagma) Șurub prizonier = prizon. [Pr.: -ni-er] – Din fr. prisonnier.

prizonier, ~ă [At: CR (1829), 268¹/21 / P: ~ni-er / V: (pop) ~ner, (reg) prezoner, ~insioner, ~insio~, ~insoner, ~inso~, ~insuner, ~inzioner, ~inzoner, ~inzo~, ~inzonir, ~nir, ~zioner / S și: ~iso~ / Pl: ~i, ~e / E: fr prisonnier] 1 smf (În legătură cu verbele „a lua”, „a face”, „a cădea”) Militar luat în captivitate de inamic în timpul unui război și reținut de acesta pentru a fi împiedicat să participe la ostilități. 2 smf (Pgn) Persoană căzută în mâinile unui dușman, ale unui bandit, ale unui răpitor etc. și rămasă în puterea acestuia Si: captiv. 3 smf Persoană arestată, întemnițată, închisă Si: arestat, deținut. 4 a (Teh; îs) Șurub ~ Tijă metalică, filetată la ambele capete, care se folosește ca organ de îmbinare amovibilă a două sau a mai multe piese Si: prizon¹.

PRIZONIER, -Ă, prizonieri, -e, s. m. și f. 1. Militar luat în captivitate în timpul unui război și reținut de dușman pentru a nu mai participa la ostilități; p. ext. persoană căzută în mâinile unui dușman și rămasă în puterea acestuia; captiv, prins. 2. Persoană arestată, întemnițată; deținut. ♦ Fig. Persoană lipsită de libertate. 3. (Tehn.; în sintagma) Șurub prizonier = prizon. [Pr.: -ni-er] – Din fr. prisonnier.

PRIZONIER, -Ă, prizonieri, -e, s. m. și f. 1. Persoană căzută în mîinile unui inamic și rămasă în puterea acestuia; (în special) militar luat în captivitate în timpul unui război; captiv. Jos, în șlep, prizonierii fumau. DUMITRIU, N. 139. Locuințele prizonierilor erau amenajate într-un parc vechi în afara orășelului. SADOVEANU, M. C. 120. ♦ Persoană lipsită de libertate. O ținea prizonieră pe Madala într-o cameră de la curtea Iloveanului. C. PETRESCU, R. DR. 343. ◊ Fig. Toată primăvara de afară îl cheamă și el e încă prizonier în pat. C. PETRESCU, C. V. 216. 2. Persoană arestată, deținută, întemnițată. Jandarmii... tăcură și veniră în vîrful degetelor spre adunare, aducînd și pe prizonier. SADOVEANU, B. 287. – Pronunțat: -ni-er.

PRIZONIER, -Ă s.m. și f. 1. Persoană căzută în mîinile unui dușman; militar prins în război; captiv. 2. Arestat, întemnițat. [Pron. -ni-er. / < fr. prisonnier].

PRIZONIER, -Ă s. m. f. 1. combatant al unei părți beligerante capturat de inamic; captiv. 2. arestat, întemnițat. (< fr. prisonnier)

PRIZONIER ~ă (~i, ~e) m. și f. 1) Militar care a căzut în mâinile dușmanului. 2) Persoană lipsită de libertate; captiv. [Sil. -ni-e-] /<fr. prisonnier

*prizoníer, -ă s. (fr. prisonnier, d. prison, închisoare, d. prendre, pris, a prinde). Prins, deținut, captiv. S. m. Prins în războĭ.

prizonieră (desp. -ni-e-) s. f., g.-d. art. prizonierei; pl. prizoniere

prizonieră (-ni-e-) s. f., g.-d. art. prizonierei; pl. prizoniere

prizonieră s. f. (sil. -ni-e-), g.-d. art. prizonierei; pl. prizoniere

PRIZONIER adj., s. 1. adj., s. captiv, prins, (înv.) prădat. (~ în război.) 2. s. (înv.) fuglu. (~ fugit din lagăr.) 3. s. v. arestat.

PRIZONIER adj., s. 1. adj., s. captiv, prins, (înv.) prădat. (~ în război.) 2. s. (înv.) fuglu. (~ fugit din lagăr.) 3. s. arestat, deținut, întemnițat, (înv.) arestant, (glumeț) pensionar. (~ a fost imediat eliberat din detenție.)^[1]