prizări [At: ap. TDRG / V: prezărî, pre~, prizeri / E: slv прѣзьрѣти (сѧ)] 1 vr (Mol, Buc; d. animale și plante ori d. părți ale lor) A se pipernici. 2 vr (Mol; Buc; d. animale și plante ori d. părți ale lor) A deveni firav. 3 vi (Reg; d. oameni) A duce o viață modestă, grea. 4 vtr (Reg) A (se) răni¹ (1) în război.

PRIZĂRI, prizăresc, vb. IV. Refl. (Mold., Bucov., rar) A se pipernici, a se chirci. ◊ Intranz. Fig. A duce o viață grea, precară, chinuită. Fără bani nu pot începe nimică, și de aceea trebuie să prizăresc și eu. SBIERA, P. 244.

A PRIZĂRI ~esc tranz. rar A face să se prizărească. /<sl. prĕzrĕti

A SE PRIZĂRI mă ~esc intranz. A se opri din dezvoltare sau a-și micșora dimensiunile; a rămâne sau a deveni mic; a se pipernici; a se chirci. /<sl. prĕzrĕti

prezări² v vz prizări

prezări¹ vt [At: IORGA, în SFC I, 8 / Pzi: ~resc / E: pre- + zări] (Nob) A întrezări.

prezărî v vz prizări

prizeri v vz prizări

PRIZA¹, prizez, vb. I. Tranz. A trage, a aspira tutun pe nas. – Din fr. priser.

PRIZA², prizez, vb. I. Tranz. (Livr.) A aprecia, a prețui. – Din fr. priser.

PRIZA¹ vb. I. tr. (Liv.) A aprecia. [< fr. priser].

PRIZA² vb. I. tr. A trage praf de tutun pe nas. [< fr. priser].

A PRIZA ~ez tranz. (tabac) A trage pe nas; a aspira pe nas. /<fr. priser

prezărésc și (ob.) prizărésc (mă) v. refl. (vsl. prozarĭati, a emite lumină, prozariti, prozrĭeti, a zări pin, prĭezrĭeti, a neglija. V. zăresc). Nord. Slăbesc, devin aproape invizibil: a te prezări de oftigă.

prizărésc, -rít, V. prezăresc.

prizări (a se ~) (pop., fam.) vb. refl., ind. prez. 1 sg. mă prizăresc, 3 sg. se prizărește, imperf. 1 sg. mă prizăream; conj. prez. 1 sg. să mă prizăresc, 3 să se prizărească; imper. 2 sg. afirm. prizărește-te; ger. prizărindu-mă

!prizări (a se ~) (pop., fam.) vb. refl., ind. prez. 3 sg. se prizărește, imperf. 3 sg. se prizărea; conj. prez. 3 să se prizărească

prizări vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. prizăresc, imperf. 3 sg. prizărea; conj. prez. 3 sg. și pl. prizărească

priza (a trage pe nas, a aprecia) vb., ind. prez. 1 sg. prizez, 3 sg. și pl. prizează

PRIZĂRI vb. v. chirci, degenera, închirci, pipernici, răni, sfriji, zgârci.

prizări vb. v. CHIRCI. DEGENERA. ÎNCHIRCI. PIPERNICI. RĂNI. SFRIJI. ZGÎRCI.

PRIZA vb. a trage, (Mold.) a sfârcâi. (~ tabac.)

PRIZA vb. v. aprecia, calcula, estima, evalua, intui, înțelege, măsura, prețui, sesiza, socoti.

prizări (prizăresc, prizărit), vb. refl. – A se pipernici, a se sfriji, a se atrofia. – Var. prezări. Sl. prĕzrĕti „a disprețui” sau prizirati „a observa” (Tiktin). Probabil de aici prizărit, adj. (sfrijit), literal „vrednic de disprețuit din cauza micimii, abia vizibil”; vb., care se folosește mai puțin, pare să se fi format după adj.

prizări, prizăresc, vb. IV 1. (refl.; pop. și fam.; despre animale și plante) a deveni sau a rămâne mic, nedezvoltat; a se chirci, a se pipernici. 2. (reg.; despre oameni) a duce o viață modestă, grea. 3. (reg.) a (se) răni în război.

prezări, prezăresc, vb. IV (reg.) a întrezări, a întrevedea.

prizări, pers. a III-a sg. prizărește v. r. (pop. – d. animale și plante) a deveni sau a rămâne mic / nedezvoltat; a se pipernici, a se chirci