priveghea [At: COD. VOR.² 11^r/10 / V: (îvp) prev~, ~vighea, (reg) prevegea, ~echea, ~egea, prevechea, (cscj) preveghi, ~eghi / E: ml pervigilare] 1 vi (Rel) A petrece noaptea în rugăciuni, în reculegere și în meditații. 2 vi (Îvp) A veghea (1). 3 vi (Trs; îf priveghi) A pierde nopțile în chefuri, în petreceri. 4 vt(a) (Pop) A sta treaz noaptea la un mort, potrivit unor practici religioase. 5 vi (Îvp) A păzi (1). 6 vi (Îvp) A străjui. 7 vt(a) (Îvp) A pândi. 8 vt(a) (Îvp) A urmări. 9 vi (Asr) A avea grijă de cineva sau de ceva Si: a supraveghea.

PRIVEGHEA, priveghez, vb. I. 1. Intranz. A sta de strajă, a păzi, a străjui cu băgare de seamă. Zmeii toți dormeau, afară de unul, care avea trei ochi, cu doi dormea și cu unul priveghea. BOTA, P. 69. Ei se înțeleseră între dînșii ca să facă un foc la marginea cetății și acolo să stea să privegheze pe rînd cîte unul, pe cînd ceilalți să se odihnească. ISPIRESCU, L. 199. Ia-ți movila răzășie Ca s-o ai de plugărie, Dar în vîrfu-i să te-așezi Ca stejar să priveghezi. ANT. LIT. POP. I 511. ◊ Tranz. L-au găsit în foișor, cu ferestrele deschise, priveghindu-și cu ocheanul averile. SADOVEANU, M. C. 22. ♦ A fi cu băgare de seamă, a avea grijă să... Cucoana Mărioara cu pestelcă curată pe dinainte și cu părul în conci, umbla împrejur și priveghea să nu lipsească nimănui nimic. HOGAȘ, DR. II 105. 2. Tranz. A supraveghea, a îngriji (pe cineva sau ceva). Baba Chița stătea pe rogojină cu picioarele încrucișate subt ea, priveghindu-l pe Mitrea... îl pipăia și-l cunoștea că e copleșit de arșiță. SADOVEANU, M. C. 51. Mînjoloaia priveghea cuptorul. CARAGIALE, P. 33. ◊ Intranz. Lasă-mă să-ți priveghez la căpătîi. SADOVEANU, O. VII 153. 3. Intranz. A sta treaz, a nu dormi. Noaptea aceea a privegheat într-o odăiță de sub stăreție, după ce a stat multă vreme de vorbă cu femei venite din locuri depărtate. SADOVEANU, B. 73. ♦ Tranz. A sta de veghe noaptea la un mort, înainte de înmormîntare. Și în curînd mortul rămase numai cu Ichim, cu Profira și cu Marioara să-l privegheze. REBREANU, R. II 202. Înăuntru, în mucezeală și sărăcie, nu era nimeni care să privegheze trupul nemișcat și fără de dorinți. DUNĂREANU, CH. 74. – Variantă: privighea (GANE, N. III 76, ALECSANDRI, S. 169) vb. I.

A PRIVEGHEA ~ez pop. 1. intranz. v. A VEGHEA. 2. tranz. 1) v. A VEGHEA. 2) (mortul) A străjui în nopțile dinaintea înmormântării; a sta la priveghi. /<lat. pervigilare

privegheà v. 1. a veghea noaptea: am privegheat trei nopți la capul său; 2. a observa de aproape, a păzi: pedagogii priveghează pe școlari. [Lat. PERVIGILARE].

prevechea v vz priveghea

prevegea v vz priveghea

preveghea v vz priveghea

preveghi¹ sn vz priveghi¹ corectat(ă)

preveghi¹ sn vz priveghi¹ corectat(ă)

preveghi² v vz priveghea

prevegi sn vz priveghi¹ corectat(ă)

priveache sf vz priveghi¹

privechea v^[1] vz priveghea^[2] corectat(ă)

privechi sn vz priveghi¹ corectat(ă)

priveci sn vz priveghi¹ corectat(ă)

priveg sn vz priveghi¹ corectat(ă)

privege sf vz priveghi¹ corectat(ă)

privegea v vz priveghea

priveghe sf vz priveghi

priveghi² v vz priveghea

priveghi¹ [At: PSALT. 188 / V: (pop) ~u, (îrg) prev~, (reg) prevechi, prevegi, ~eache sf, ~echi, ~eci, ~eg, ~ege sf, ~eghe sf, ~egi, ~vichi / Pl: ~uri / E: priveghea] 1 sn Priveghere (4). 2 sn (Pgn) Serviciu religios de noapte care se oficiază în diverse împrejurări speciale. 3 sn (Ban; Trs) Datină de a sta de veghe petrecând în ajunul unei sărbători. 4 sn (Ban; Trs; pex) Foc în jurul căruia se petrece noaptea în ajunul sau în preajma unei sărbători, în cântece și jocuri. 5 sn (Pop) Veghe. 6 sn Priveghere (5). 7 sn (Buc; pex) Cântec ce se cântă la mort. 8 sn (Rar) Pază. 9 sm (Înv; ccr) Paznic². 10 sm (Rar) Străjuire. 11 sm (Înv; ccr) Strajă. corectat(ă)

priveghiu sn vz priveghi¹

privegi sn vz priveghi¹

privichi sn vz priveghi¹

privighea v vz priveghea

PRIVEGHI, priveghiuri, s. n. 1. Vegherea unui mort, noaptea, înainte de înmormîntare. Rămaseră în priveghi feciorii holtei, bărbații de seama mortului, dar mai ales rudeniile de toată seama. DAN, U. 169. Se făcuse tăcere ca la un priveghi. SADOVEANU, P. M. 306. S-au adunat cu toatele la priveghi și unde nu s-au așternut pe mîncate și pe băute, veselindu-se împreună. CREANGĂ, O. A. 145. 2. Veghe, strajă. (Fig.) În tăcerea orașelor adormite sub priveghiul cuminte al lunii... e strigătul de revoltă al copiilor ce-și apără părinții. BARANGA, V. A. 29. – Variantă: priveghie, priveghii (SLAVICI, O. I 260), s. f.

PRIVEGHI ~iuri n. pop. v. PRIVEGHERE. ◊ A sta la ~(sau de) ~ a priveghea. /v. a priveghea

priveghiu n. 1. vegherea mai multora spre a lucra stând de vorbă: seara se adună flăcăii și fetele la priveghiu; 2. priveghere bisericească și rugăciunile ce se fac cu acea ocaziune: priveghiul Născătoarei de Dumnezeu; 3. veghere funebră: din priveghere ți-oiu face un priveghiu AL.

priveghéz și privighéz, a -gheá v. tr. (lat. per-vigĭlare. V. veghez). Supraveghez, păzesc de răŭ: părințiĭ priveghează copiiĭ. V. intr. Veghez, staŭ de pază: a priveghea la capu unuĭ bolnav, asupra cuĭva. – Vechĭ prev-. Ind. prez. ĭeŭ prevéghĭu, tu preveghĭ, ĭeĭ preveghe.

privéghĭ n., pl. ghĭurĭ (vrom. preveghĭ, lat. per-vigĭlium). Veghere toată noaptea la un mort (cînd se adună la țară flăcăiĭ și fetele, și familia mortuluĭ le dă de mîncat și de băut). Priveghere, serviciŭ religios noaptea.

privighéz, V. priveghez.

priveghea (a ~) (pop.) vb., ind. prez. 1 sg. priveghez, 3 priveghează, 1 pl. priveghem; conj. prez. 1 sg. să priveghez, 3 să privegheze; ger. priveghind

priveghea (a ~) (pop.) vb., ind. prez. 3 priveghează, 1 pl. priveghem, 2 pl. privegheați; conj. prez. 3 să privegheze; ger. priveghind; part. privegheat

priveghea vb., ind. prez. 1 sg. priveghez, 3 sg. și pl. priveghează, 1 pl. priveghem, 2 pl. privegheați; conj. prez. 3 sg. și pl. privegheze; ger. priveghind

priveghea (ind. prez. 3 sg. și pl. priveghează, 1 pl. priveghem, ger. priveghind)

priveghi (pop.) s. n., pl. priveghiuri

priveghi (pop.) s. n., pl. priveghiuri

priveghi s. n., pl. priveghiuri

priveghez, -ghiază 3, -gheze 3 conj., -ghiam 1 imp., -ghind ger., -ghere inf. s.

priveghiu, -ghiuri.

PRIVEGHEA vb. (reg.) a păzi. (A ~ un mort.)

PRIVEGHEA vb. v. administra, cârmui, conduce, gospodări, iscodi, observa, păzi, pândi, spiona, străjui, supraveghea, urmări, veghea.

priveghea vb. v. ADMINISTRA. CÎRMUI. CONDUCE. GOSPODĂRI. ISCODI. OBSERVA. PĂZI. PÎNDI. SPIONA. STRĂJUI. SUPRAVEGHEA. URMĂRI. VEGHEA.

PRIVEGHEA vb. (reg.) a păzi. (A ~ un mort.)

PRIVEGHI s. v. pază, paznic, păzitor, priveghere, strajă, străjer, străjuire, supraveghere, supraveghetor, trezie, veghe, veghere.

PRIVEGHI s. priveghere, (reg.) prevedenie, prevedere, (înv.) privegheat. (~ la un mort.)

priveghi s. v. PAZĂ. PAZNIC. PĂZITOR. PRIVEGHERE. STRAJĂ. STRĂJER. STRĂJUIRE. SUPRAVEGHERE. SUPRAVEGHETOR. TREZIE. VEGHE. VEGHERE.

PRIVEGHI s. priveghere, (reg.) prevedenie, prevedere, (înv.) privegheat. (~ la un mort.)

priveghea, priveghez, vb. tranz., intranz. – 1. A păzi. 2. A supraveghea. 3. A sta treaz. – Lat. pervigilare „a sta de veghe mult timp” (Șăineanu, Scriban, DEX).

priveghi (în folc. rom.), cântec ceremonial funebru, cu arie de răspândire redusă la Transilvania de S, întâlnit sporadic în jud. Năsăud și Cluj, parțial în N Moldovei. Este executat în grup, de femei „numite” (care nu sunt rude ale mortului), la miezul nopții. Moștenire a unei străvechi culturi autohtone (probabil geto-dace) p. are o tematică profană, exprimată în versuri de o mare expresivitate și frumusețe. Temele poetice sunt variate dar perfect cristalizate, intervențiile interpretelor fiind minime: cearta cucului cu moartea, rămasul bun de la rude („strigă moartea la fereastră”), vama, cocoșdaiul (unele cântece poartă acest din urmă nume sau „cântecul ăl mare”). Maica Domnului scrie morții cu cerneală, plecarea rudelor după carul funebru pentru a ruga mortul să mai rămână. Din punct de vedere structural, cântecele aparțin unui strat arhaic: melodii silabice (rareori folosesc melisme*), material sonor redus la pentacordie (v. pentacord) minoră, formă de două, rar trei rânduri melodice*, cu cadență (1) interioară pe 1 sau 2 (A₂ BI A_c; AI B₂ etc.); în formele contaminate cu melodica altor genuri (de ex. în ținutul Pădurenilor, Hunedoara), forma este mai amplă. Unele teme sau motive poetice („călătoare”) se întâlnesc, puțin modificate, și în alte cântece ceremoniale funebre. V. bocet; cântecul bradului; Zori.

priveghi, priveghiuri, (preveghi), s.n. – Veghere a unui mort, noaptea, înainte de înmormântare: „De cu seară, precum și în celelalte seri, până nu-i înmormântat, se strâng în priveghi. În aceste seri se strâng la casa mortului tineri, bătrâni. Tinerii se joacă în cărți și alte jocuri de petrecere, iar bătrânii citesc” (Bârlea, 1924, II: 472); „Pă o frunză de cureti / Mi-o răspuns c-oi me-n priveghi” (Bilțiu, 2006: 180). – Der. regr. din priveghea (DEX, MDA). Cuv. rom. > ucr. prewetje, srb. privek „serbare nocturnă”.

priveghi, -uri, s.n. – 1. Veghere a unui mort, noaptea, înainte de înmormântare: „De cu seară, precum și în celelalte seri, până nu-i înmormântat, se strâng în priveghi. În aceste seri se strâng la casa mortului tineri, bătrâni. Tinerii se joacă în cărți și alte jocuri de petrecere, iar bătrânii citesc” (Bârlea 1924 II: 472). – Der. regr. din priveghea „a păzi” (< lat. pervigilare); Din rom. provin ucr. prewetje, srb. privek „serbare nocturnă”.