PRIVATIZARE, privatizări, s. f. Acțiunea de a (se) privatiza. – V. privatiza.

privatizare sf [At: POLIZU / Pl: ~zări / E: privatiza] 1 (Trs; înv) Trai retras. 2 (Trs; înv) Ducere a unei vieți de rentier. 3 Trecere a unei întreprinderi sau a unei instituții ori a mai multora din proprietatea statului în proprietatea particulară. 4 Începere a unei afaceri pe cont propriu.

PRIVATIZARE, privatizări, s. f. Acțiunea de a privatiza. – V. privatiza.

PRIVATIZARE s. f. proces de transformare a întreprinderilor comerciale și industriale, a instituțiilor din sectorul de stat cu cel privat, în scopul rentabilizării sau creșterii rentabilității economico-sociale. (< privatiza)

privatizare s. f. ♦ 1. Acțiunea de a trece din domeniul statului în domeniul privat un serviciu public, o întreprindere etc. ◊ „Continuând politica sa de privatizare a unor companii de stat, guvernul conservator britanic [...] a procedat la vânzarea firmei «British Airports Authority» în pofida protestelor sindicatelor [...]” I.B. 9 VII 87 p. 8. ◊ „Organizarea procesului de privatizare în alte țări ale Europei Centrale și de Est” R.l. 7 IX 93 p. 4; v. și Ev.z. 135/92 p. 8, Meridian 23 VIII 93 p. 5; v. și decomunizare, liberalizare. ♦ 2. Manifestarea inițiativei private ◊ „Primul val de privatizări s-a semnalat în comerț. E vorba de «dughenizare»: insalubră ca aspect stradal și, cel mai adesea, curat speculă.” Curierul rom. III 91 p. 15; v. și buticar, întreprinzător, program (din fr. privatisation; PR 1965; I. Preda în LR 1112/92 p. 588)

PRIVATIZA, privatizez, vb. I. 1. Tranz. A trece întreprinderi sau instituții din proprietatea statului în proprietatea particulară. 2. Refl. A(-și) înființa o întreprindere, o firmă particulară; a iniția o afacere. – Privat + suf. -iza.

privatiza [At: POLIZU / Pzi: ~zez / E: privat + -iza cdp ger privatisieren] 1 vi (Trs; înv) A trăi ca persoană privată sau retras. 2 vi (Trs; înv) A trăi ca rentier. 3-4 vtrf (C. i. întreprinderi, instituții) A trece din proprietatea statului în proprietatea particulară. 5 vr A începe o afacere pe cont propriu.

PRIVATIZA, privatizez, vb. I. Tranz. A trece întreprinderi sau instituții din proprietatea statului în proprietatea particulară. – Privat + suf. -iza.

PRIVATIZA vb. tr. 1. a trece în proprietate particulară activități, servicii, bunuri care mai înainte au aparținut statului. 2. a începe să-și desfășoare activitatea pe cont propriu. (< fr. privatiser)

A PRIVATIZA ~ez tranz. (întreprinderi, locuințe etc.) A trece din proprietatea statului în proprietate particulară. /<germ. privatisieren

privatizare s. f., g.-d. art. privatizării; pl. privatizări

*privatizare s. f., g.-d. art. privatizării; pl. privatizări

privatizare s. f., pl. privatizări

privatiza (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. privatizez, 3 privatizează; conj. prez. 1 sg. să privatizez, 3 să privatizeze

*privatiza (a ~) vb., ind. prez. 3 privatizează

privatiza vb., ind. prez. 1 sg. privatizez, 3 sg. și pl. privatizează

PRIVATIZARE s. (EC.) dezetatizare, deznaționalizare. (~ a unor întreprinderi.)

PRIVATIZA vb. (EC.) a (se) dezetatiza, a (se) deznaționaliza. (A ~ o serie de întreprinderi.)

privatizare, privatizări, s.f. (înv. și reg.) 1. viață de om particular, retrasă, izolat. 2. viață de rentier.

privatiza, privatizez, vb. I (înv. și reg.) 1. a trăi ca persoană privată, retras, izolat. 2. a trăi ca rentier.