2 intrări
15 definiții
din care- explicative (7)
- morfologice (6)
- relaționale (2)
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
PRINZĂTOR, -OARE, prinzători, -oare, adj., s. f., s. n. 1. Adj. Care prinde, care apucă sau înhață. 2. S. f. (Rar) Cursă de prins păsări. 3. S. n. Mașină sau instalație folosită pentru separarea anumitor impurități dintr-un material. – Prinde + suf. -ător.
prinzător, ~oare [At: DRLU / Pl: ~i, ~oare / E: prinde + -ător] 1 a Care apucă. 2 a Care capturează. 3 sm Persoană care prinde pe cineva care vrea să fugă, să facă ceva reprobabil etc. 4 sm Persoană care se ocupă cu capturarea păsărilor sau a animalelor sălbatice vii. 5 sm (Spc) Copil care, în unele jocuri, aleargă după ceilalți copii pentru a-i prinde. 6 sm Copil care, la unele jocuri, prinde mingea și o aruncă într-o groapă făcută în pământ. 7 sf Cursă de prins păsări sau alte animale. 8 sf Unealtă sau loc special amenajat pentru prins pește. 9 sf (Spc) Cursă de prins păsări, de forma unei duble colivii, în care un compartiment este ocupat de o pasăre cântătoare în captivitate, iar celălalt compartiment, cu un perete mobil deschis, are rol de momeală pentruo pasăre liberă care, intrată în el, este prinsă prin închiderea peretelui mobil. 10 sf (Îvr) Închisoare. 11 sf (Trs) Săculeț făcut dintr-o pânză rară și groasă în care se pune cașul la scurs sau prin care se storc fagurii. 12 sn (Pan) Mașină sau instalație folosită pentru separarea anumitor impurități dintr-un material. 13 s (Pop; pan) Grindă principală care leagă căpriorii unei case țărănești. 14 snf (Reg; pan) Lemn care leagă ceafa jugului de policioară Si: (reg) bulfeu. 15 sf (Reg; pan) Mâner la coasă. 16 sf (Reg; pan) Fiecare dintre cele două bare de lemn care fixează părțile laterale ale războiului de țesut sau tălpile războiului de țesut una de alta Si: (pop) chingă, (reg) prinsoare. 17 sf (Buc; pan) Tindeche la războiul de țesut manual. 18 s (Reg; pan) Unealtă de tors nedefinită mai îndeaproape. 19 sf (Pan; îs) ~oare de muște Fâșie de pânză sau de hârtie, îmbibată cu o materie lipicioasă, care servește la prinderea muștelor.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
PRINZĂTOR, -OARE, prinzători, -oare, adj., subst. 1. Adj. Care prinde, care apucă sau înhață. 2. S. f. (Rar) Cursă de prins păsări. 3. S. n. Mașină sau instalație folosită pentru separarea anumitor impurități dintr-un material. – Prinde + suf. -ător.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de ana_zecheru
- acțiuni
PRINZĂTOR1, prinzătoare, s. n. Mașină sau instalație folosită pentru separarea anumitor impurități sau corpuri străine dintr-un material.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
PRINZĂTOR2, -OARE, prinzători, -oare, adj. Care prinde, care apucă sau înhață. A împinge pe Neera în lațu-mi prinzător. ALECSANDRI, la DDRF. ♦ (Substantivat, m.) Cel care prinde (caii la trăsură), care înjugă (boii la car). Caii au rămas prinzătorilor. ALECSANDRI, la DDRF.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
PRINZĂTOR ~oare (~ori, ~oare) și substantival Care prinde; care apucă. /a prinde + suf. ~ător
- sursa: NODEX (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
prinzător a. și m. care prinde.
- sursa: Șăineanu, ed. VI (1929)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
prinzător2 (mașină) s. n., pl. prinzătoare
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de gall
- acțiuni
prinzător1 adj. m., pl. prinzători; f. sg. și pl. prinzătoare
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de gall
- acțiuni
prinzător adj. m., pl. prinzători; f. sg. și pl. prinzătoare
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
prinzător (mașină) s. n., pl. prinzătoare
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
prinzător adj. m., pl. prinzători; f. sg. și pl. prinzătoare
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
prinzător (mașină) s. n., pl. prinzătoare
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Dicționare relaționale
Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).
PRINZĂTOR s. v. vânător.
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
prinzător s. v. VÎNĂTOR.
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
adjectiv (A66) Surse flexiune: DOR | masculin | feminin | |||
nearticulat | articulat | nearticulat | articulat | ||
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
|
|
plural |
|
|
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
|
|
plural |
|
|
|
| |
vocativ | singular | — | — | ||
plural | — | — |
substantiv neutru (N11) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
prinzător, prinzătoareadjectiv
- 1. Care prinde, care apucă sau înhață. DEX '09 DEX '98 DLRLC
- A împinge pe Neera în lațu-mi prinzător. ALECSANDRI, la DDRF. DLRLC
- 1.1. Cel care prinde (caii la trăsură), care înjugă (boii la car). DLRLC
- Caii au rămas prinzătorilor. ALECSANDRI, la DDRF. DLRLC
-
-
etimologie:
- Prinde + sufix -ător. DEX '98 DEX '09
prinzător, prinzătoaresubstantiv neutru
- 1. Mașină sau instalație folosită pentru separarea anumitor impurități dintr-un material. DEX '09 DEX '98 DLRLC
etimologie:
- Prinde + sufix -ător. DEX '98 DEX '09