PRIMULĂ, primule, s. f. Plantă ornamentală din familia primulaceelor, cu flori liliachii sau purpurii (Primula obconica). [Acc. și: primulă] – Din fr., lat. primula.

primulă sf [At: PANȚU, PL. / A și: ~mulă / Pl: ~le / E: lat primula] Plantă erbacee ornamentală din familia primulaceelor, cu flori purpurii sau liliachii (Primula obconica) Si: (reg) gălățene.

PRIMULĂ, primule, s. f. Plantă ornamentală din familia primulaceelor, cu flori liliachii sau purpurii (Primula obconica). [Acc. și: primulă] – Din fr., lat. primula.

PRIMULĂ, primule, s. f. Plantă ornamentală, cu frunze numeroase și cu flori liliachii sau purpurii (Primula).

PRIMULĂ s. f. plantă ornamentală cu flori purpurii sau liliachii; ciuboțica-cucului. (< fr., lat. primula)

PRIMULĂ ~e f. 1) Plantă erbacee decorativă, cultivată pentru florile de culoare purpurie sau liliachie, dispuse în inflorescență umbeliformă. 2) Floare a acestei plante. [G.-D. primulei] /<fr., lat. primula

*prímulă f., pl. e (din lat. botanică primula, dim. d. lat. prima, întîĭa). Bot. Numele maĭ multor plante, ca cĭoboțica cuculuĭ saŭ țîța vaciĭ, gălbișoara, pînea porculuĭ, urechea ursuluĭ ș. a.

PRMULĂ s.f. Plantă ornamentală cu flori purpurii sau liliachii; (pop.) ciuboțica-cucului. [< lat. primula].

!primulă s. f., g.-d. art. primulei; pl. primule

!primulă/primulă s. f., g.-d. art. primulei/primulei; pl. primule/primule

primulă s. f., g.-d. art. primulei; pl. primule

PRIMULĂ s. (BOT.; Primula obconica) (reg.) gălățene (pl.), mireasă.

PRIMULĂ s. (BOT.; Primula obconica) (reg.) gălățene (pl.), mireasă.