opțiuni
  • info

13 definiții pentru prilejui

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

PRILEJUI, prilejuiesc, vb. IV. Tranz. A permite, a da ocazia, a îngădui să se facă, să se întâmple etc. ceva; a favoriza; a da naștere, a produce, a cauza, a pricinui, a prileji. ♦ Refl. impers. A i se întâmpla cuiva ceva, a i se ivi o ocazie. – Prilej + suf. -ui.

PRILEJUI, prilejuiesc, vb. IV. Tranz. A permite, a da ocazia, a îngădui să se facă, să se întâmple etc. ceva; a favoriza; a da naștere, a produce, a cauza, a pricinui, a prileji. ♦ Refl. impers. A i se întâmpla cuiva ceva, a i se ivi o ocazie. – Prilej + suf. -ui.

prilejui [At: PAMFILE, DUȘM. 161 / Pzi: ~esc / E: prilej + -ui] 1 vt A permite. 2 vt A determina. 3 vt A constitui o ocazie favorabilă pentru ceva Si: a ocaziona. 4 vrim (Rar) A se ivi ocazia favorabilă. 5 vt A fi cauza Si: a cauza, a pricinui, a produce, a provoca, (rar) a prileji (4), (înv) a pricinui. 6 vr (Reg; d. oameni) A se nimeri.

PRILEJUI, prilejuiesc, vb. IV. Tranz. A da prilej la...; a cauza, a pricinui. Romanul care a prilejuit lovitura însă îl citise. AGÎRBICEANU, S. P. 247. ◊ Refl. impers. (Și în forma prileji) A i se întîmpla. I se prileji aceeași nenorocire ce întîmpină vestitul biruitor de la Canne. HASDEU, I. V. 189. ♦ (Rar) A favoriza. Venise să vadă pe mîndrul fecior ce-l prilejise norocul. ȘEZ. IX 117. – Variantă: prileji vb. IV.

A PRILEJUI ~iesc tranz. (sentimente, trăiri, acțiuni etc.) A face să se producă printr-un prilej. Mi s-a ~it o călătorie. /prilej + suf. ~ui

PRILEJI vb. IV v. prilejui.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

prilejui (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. prilejuiesc, 3 sg. prilejuiește, imperf. 1 prilejuiam; conj. prez. 1 sg. să prilejuiesc, 3 să prilejuiască

prilejui (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. prilejuiesc, imperf. 3 sg. prilejuia; conj. prez. 3 să prilejuiască

prilejui vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. prilejuiesc, imperf. 3 sg. prilejuia; conj. prez. 3 sg. și pl. prilejuiască

prilejui (ind. prez. 1 sg. și 3 pl. prilejuiesc, conj. prilejuiască)

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

PRILEJUI vb. 1. a îngădui, a permite. (Întâlnirea a ~ un util schimb de opinii.) 2. (rar) a ocaziona. (Această împrejurare a ~ întâlnirea lor.) 3. v. stârni.

PRILEJUI vb. v. întâmpla, nimeri, potrivi.

PRILEJUI vb. 1. a îngădui, a permite. (Întîlnirea a ~ un util schimb de experiență.) 2. (rar) a ocaziona. (Această împrejurare a ~ întîlnirea lor.) 3. a cauza, a declanșa, a determina, a dezlănțui, a genera, a isca, a naște, a pricinui, a produce, a provoca, a stîrni, (înv. și reg.) a scorni, (înv.) a pricini, a prileji. (Atitudinea lui a ~ discuții furtunoase.)

prilejui vb. v. ÎNTÎMPLA. NIMERI. POTRIVI.

Intrare: prilejui
verb (VT408)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • prilejui
  • prilejuire
  • prilejuit
  • prilejuitu‑
  • prilejuind
  • prilejuindu‑
 singular plural
  • prilejuiește
  • prilejuiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • prilejuiesc
 (să)
  • prilejuiesc
  • prilejuiam
  • prilejuii
  • prilejuisem
a II-a (tu)
  • prilejuiești
 (să)
  • prilejuiești
  • prilejuiai
  • prilejuiși
  • prilejuiseși
a III-a (el, ea)
  • prilejuiește
 (să)
  • prilejuiască
  • prilejuia
  • prilejui
  • prilejuise
plural I (noi)
  • prilejuim
 (să)
  • prilejuim
  • prilejuiam
  • prilejuirăm
  • prilejuiserăm
  • prilejuisem
a II-a (voi)
  • prilejuiți
 (să)
  • prilejuiți
  • prilejuiați
  • prilejuirăți
  • prilejuiserăți
  • prilejuiseți
a III-a (ei, ele)
  • prilejuiesc
 (să)
  • prilejuiască
  • prilejuiau
  • prilejuiră
  • prilejuiseră
verb (VT403)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • prileji
  • prilejire
  • prilejit
  • prilejitu‑
  • prilejind
  • prilejindu‑
 singular plural
  • prilejește
  • prilejiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • prilejesc
 (să)
  • prilejesc
  • prilejeam
  • prilejii
  • prilejisem
a II-a (tu)
  • prilejești
 (să)
  • prilejești
  • prilejeai
  • prilejiși
  • prilejiseși
a III-a (el, ea)
  • prilejește
 (să)
  • prilejească
  • prilejea
  • prileji
  • prilejise
plural I (noi)
  • prilejim
 (să)
  • prilejim
  • prilejeam
  • prilejirăm
  • prilejiserăm
  • prilejisem
a II-a (voi)
  • prilejiți
 (să)
  • prilejiți
  • prilejeați
  • prilejirăți
  • prilejiserăți
  • prilejiseți
a III-a (ei, ele)
  • prilejesc
 (să)
  • prilejească
  • prilejeau
  • prilejiră
  • prilejiseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

prilejui, prilejuiescverb

  • 1. A da ocazia, a îngădui să se facă, să se întâmple etc. ceva; a da naștere. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    sinonime: cauza favoriza permite pricinui prileji produce îngădui
    • format_quote Romanul care a prilejuit lovitura însă îl citise. AGÎRBICEANU, S. P. 247. DLRLC
    • format_quote Venise să vadă pe mîndrul fecior ce-l prilejise norocul. ȘEZ. IX 117. DLRLC
    • 1.1. reflexiv impersonal A i se întâmpla cuiva ceva, a i se ivi o ocazie. DEX '09 DEX '98 DLRLC
      • format_quote I se prileji aceeași nenorocire ce întîmpină vestitul biruitor de la Canne. HASDEU, I. V. 189. DLRLC
etimologie:
  • Prilej + sufix -ui. DEX '98 DEX '09

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.