opțiuni
  • info

2 intrări

28 de definiții

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

PRILEJI, prilejesc, vb. IV. Tranz. și refl. impers. (Înv.) A (se) prilejui. – Din prilej.

PRILEJI, prilejesc, vb. IV. Tranz. și refl. impers. (Înv.) A (se) prilejui. – Din prilej.

prileji [At: (a. 1631) GCR I, 75/22 / V: (înv) prălăji[1], prel~, (îvr) pârl~, (reg) pârliji / Pzi: ~jesc / E: prilej] 1 vru (Îrg) A se întâmpla. 2 vrui (Îrg) A se ivi. 3 vr (Înv; îlv) A i se ~ moarte(a) A muri. 4 vt (Rar) A prilejui (5). 5 vr (Îrg; d. oameni) A se nimeri. 6 vt (Îvr; îf pârleji) A găsi. 7-8 vr (Înv) (A căuta sau) a găsi un moment oportun.

  1. Referința încrucișată recomandă această variantă în forma: prăleji — LauraGellner

PRILEJI vb. IV v. prilejui.

prilejì v. 1. a ocaziona: întârzierea prileji mântuirea BĂLC.; 2. a se întâmpla: acolo m’am prilejit și eu; 3. a afla prilej: Batori nu se prileji a răspunde cererii BĂLC. [Slav. PRILIEZATI, a se da la, a stârni].

PRILEJUI, prilejuiesc, vb. IV. Tranz. A permite, a da ocazia, a îngădui să se facă, să se întâmple etc. ceva; a favoriza; a da naștere, a produce, a cauza, a pricinui, a prileji. ♦ Refl. impers. A i se întâmpla cuiva ceva, a i se ivi o ocazie. – Prilej + suf. -ui.

PRILEJUI, prilejuiesc, vb. IV. Tranz. A permite, a da ocazia, a îngădui să se facă, să se întâmple etc. ceva; a favoriza; a da naștere, a produce, a cauza, a pricinui, a prileji. ♦ Refl. impers. A i se întâmpla cuiva ceva, a i se ivi o ocazie. – Prilej + suf. -ui.

pârleji v vz prileji

pârliji v vz prileji

prăleji[1] v vz prileji

  1. În definiția principală, varianta de față este tipărită: prălăji — LauraGellner

preleji v vz prileji

prilejui [At: PAMFILE, DUȘM. 161 / Pzi: ~esc / E: prilej + -ui] 1 vt A permite. 2 vt A determina. 3 vt A constitui o ocazie favorabilă pentru ceva Si: a ocaziona. 4 vrim (Rar) A se ivi ocazia favorabilă. 5 vt A fi cauza Si: a cauza, a pricinui, a produce, a provoca, (rar) a prileji (4), (înv) a pricinui. 6 vr (Reg; d. oameni) A se nimeri.

PRILEJUI, prilejuiesc, vb. IV. Tranz. A da prilej la...; a cauza, a pricinui. Romanul care a prilejuit lovitura însă îl citise. AGÎRBICEANU, S. P. 247. ◊ Refl. impers. (Și în forma prileji) A i se întîmpla. I se prileji aceeași nenorocire ce întîmpină vestitul biruitor de la Canne. HASDEU, I. V. 189. ♦ (Rar) A favoriza. Venise să vadă pe mîndrul fecior ce-l prilejise norocul. ȘEZ. IX 117. – Variantă: prileji vb. IV.

A PRILEJUI ~iesc tranz. (sentimente, trăiri, acțiuni etc.) A face să se producă printr-un prilej. Mi s-a ~it o călătorie. /prilej + suf. ~ui

prelejésc, V. prilejesc.

prilejésc v. tr. (vsl. prilezati, a sta alăturĭ, a persevera, d. ležati, a zăcea, leštĭlegon, a se culca. V. polignesc). Ocazionez, cauzez: plecarea luĭ prileji descoperirea. V. refl. Găsesc prilej: dușmaniĭ nu s’aŭ prilejit să năvălească. Mă întîmplu, găsesc prilej (mă zgodesc): așa s’a prilejit și boĭerilor (Cost. 1, 292). – Și pre- (ib. 318).

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

prileji (a ~) (înv.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. prilejesc, 3 sg. prilejește, imperf. 1 prilejeam; conj. prez. 1 sg. să prilejesc, 3 să prilejească

prileji (a ~) (înv.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. prilejesc, imperf. 3 sg. prilejea; conj. prez. 3 să prilejească

prileji vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. prilejesc, imperf. 3 sg. prilejea; conj. prez. 3 sg. și pl. prilejească

prilejui (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. prilejuiesc, 3 sg. prilejuiește, imperf. 1 prilejuiam; conj. prez. 1 sg. să prilejuiesc, 3 să prilejuiască

prilejui (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. prilejuiesc, imperf. 3 sg. prilejuia; conj. prez. 3 să prilejuiască

prilejui vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. prilejuiesc, imperf. 3 sg. prilejuia; conj. prez. 3 sg. și pl. prilejuiască

prilejui (ind. prez. 1 sg. și 3 pl. prilejuiesc, conj. prilejuiască)

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

PRILEJI vb. v. cauza, declanșa, determina, dezlănțui, genera, isca, întâmpla, naște, nimeri, petrece, potrivi, pricinui, prilejui, produce, provoca, stârni, surveni.

prileji vb. v. CAUZA. DECLANȘA. DETERMINA. DEZLĂNȚUI. GENERA. ISCA. ÎNTÎMPLA. NAȘTE. NIMERI. PETRECE. POTRIVI. PRICINUI. PRILEJUI. PRODUCE. PROVOCA. STÎRNI. SURVENI.

PRILEJUI vb. v. întâmpla, nimeri, potrivi.

PRILEJUI vb. 1. a îngădui, a permite. (Întâlnirea a ~ un util schimb de opinii.) 2. (rar) a ocaziona. (Această împrejurare a ~ întâlnirea lor.) 3. v. stârni.

PRILEJUI vb. 1. a îngădui, a permite. (Întîlnirea a ~ un util schimb de experiență.) 2. (rar) a ocaziona. (Această împrejurare a ~ întîlnirea lor.) 3. a cauza, a declanșa, a determina, a dezlănțui, a genera, a isca, a naște, a pricinui, a produce, a provoca, a stîrni, (înv. și reg.) a scorni, (înv.) a pricini, a prileji. (Atitudinea lui a ~ discuții furtunoase.)

prilejui vb. v. ÎNTÎMPLA. NIMERI. POTRIVI.

Dicționare etimologice

Explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

prileji (prilejesc, prilejit), vb. – 1. A da ocazie, a cauza, a da naștere, a da loc. – 2. (Refl.) A se folosi de ocazie. – 3. (Refl.) A se afla întîmplător, a coincide. – 4. (Refl.) A se întîmpla, a se petrece. Sl. priležati, priležą „a fi alături” (Miklosich, Slaw. Elem., 39; Cihac, II, 292). – Der. prilej, s. n. (ocazie, motiv, cauză; pretext, nuanță; înv., Mold., resurse, bunuri).

Intrare: prileji
verb (VT403)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • prileji
  • prilejire
  • prilejit
  • prilejitu‑
  • prilejind
  • prilejindu‑
 singular plural
  • prilejește
  • prilejiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • prilejesc
 (să)
  • prilejesc
  • prilejeam
  • prilejii
  • prilejisem
a II-a (tu)
  • prilejești
 (să)
  • prilejești
  • prilejeai
  • prilejiși
  • prilejiseși
a III-a (el, ea)
  • prilejește
 (să)
  • prilejească
  • prilejea
  • prileji
  • prilejise
plural I (noi)
  • prilejim
 (să)
  • prilejim
  • prilejeam
  • prilejirăm
  • prilejiserăm
  • prilejisem
a II-a (voi)
  • prilejiți
 (să)
  • prilejiți
  • prilejeați
  • prilejirăți
  • prilejiserăți
  • prilejiseți
a III-a (ei, ele)
  • prilejesc
 (să)
  • prilejească
  • prilejeau
  • prilejiră
  • prilejiseră
pârleji
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
prăleji
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
pârliji
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
preleji
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
Intrare: prilejui
verb (VT408)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • prilejui
  • prilejuire
  • prilejuit
  • prilejuitu‑
  • prilejuind
  • prilejuindu‑
 singular plural
  • prilejuiește
  • prilejuiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • prilejuiesc
 (să)
  • prilejuiesc
  • prilejuiam
  • prilejuii
  • prilejuisem
a II-a (tu)
  • prilejuiești
 (să)
  • prilejuiești
  • prilejuiai
  • prilejuiși
  • prilejuiseși
a III-a (el, ea)
  • prilejuiește
 (să)
  • prilejuiască
  • prilejuia
  • prilejui
  • prilejuise
plural I (noi)
  • prilejuim
 (să)
  • prilejuim
  • prilejuiam
  • prilejuirăm
  • prilejuiserăm
  • prilejuisem
a II-a (voi)
  • prilejuiți
 (să)
  • prilejuiți
  • prilejuiați
  • prilejuirăți
  • prilejuiserăți
  • prilejuiseți
a III-a (ei, ele)
  • prilejuiesc
 (să)
  • prilejuiască
  • prilejuiau
  • prilejuiră
  • prilejuiseră
verb (VT403)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • prileji
  • prilejire
  • prilejit
  • prilejitu‑
  • prilejind
  • prilejindu‑
 singular plural
  • prilejește
  • prilejiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • prilejesc
 (să)
  • prilejesc
  • prilejeam
  • prilejii
  • prilejisem
a II-a (tu)
  • prilejești
 (să)
  • prilejești
  • prilejeai
  • prilejiși
  • prilejiseși
a III-a (el, ea)
  • prilejește
 (să)
  • prilejească
  • prilejea
  • prileji
  • prilejise
plural I (noi)
  • prilejim
 (să)
  • prilejim
  • prilejeam
  • prilejirăm
  • prilejiserăm
  • prilejisem
a II-a (voi)
  • prilejiți
 (să)
  • prilejiți
  • prilejeați
  • prilejirăți
  • prilejiserăți
  • prilejiseți
a III-a (ei, ele)
  • prilejesc
 (să)
  • prilejească
  • prilejeau
  • prilejiră
  • prilejiseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

prileji, prilejescverb

etimologie:
  • prilej DEX '98 DEX '09

prilejui, prilejuiescverb

  • 1. A da ocazia, a îngădui să se facă, să se întâmple etc. ceva; a da naștere. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    sinonime: cauza favoriza permite pricinui prileji produce îngădui
    • format_quote Romanul care a prilejuit lovitura însă îl citise. AGÎRBICEANU, S. P. 247. DLRLC
    • format_quote Venise să vadă pe mîndrul fecior ce-l prilejise norocul. ȘEZ. IX 117. DLRLC
    • 1.1. reflexiv impersonal A i se întâmpla cuiva ceva, a i se ivi o ocazie. DEX '09 DEX '98 DLRLC
      • format_quote I se prileji aceeași nenorocire ce întîmpină vestitul biruitor de la Canne. HASDEU, I. V. 189. DLRLC
etimologie:
  • Prilej + sufix -ui. DEX '98 DEX '09

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.