opțiuni
  • info

13 definiții pentru priință

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

PRIINȚĂ, priințe, s. f. (Pop.) 1. Atitudine favorabilă; bunăvoință, simpatie, prietenie. ◊ Expr. A fi (cuiva) cu priință = a fi devotat, credincios (cuiva), a fi de partea cuiva. 2. Folos, ajutor, serviciu. ◊ Loc. adj. De (sau cu) priință = folositor. – Prii + suf. -ință.

PRIINȚĂ, priințe, s. f. (Pop.) 1. Atitudine favorabilă; bunăvoință, simpatie, prietenie. ◊ Expr. A fi (cuiva) cu priință = a fi devotat, credincios (cuiva), a fi de partea cuiva. 2. Folos, ajutor, serviciu. ◊ Loc. adj. De (sau cu) priință = folositor. – Prii + suf. -ință.

priință sf [At: (a. 1587), ap. L. ROM. 1975, 46 / V: (îvr) ~țe, prință / Pl: ~țe / E: prii1 + -ință] 1 (Înv) Atitudine favorabilă față de cineva Si: bunăvoință, prietenie, simpatie. 2 (Înv) Relații prietenești existente între mai multe persoane. 3-4 (Înv; îljv) Cu (mare) ~ Cu multă bunăvoință. 5 (Îvr; îlav) Fără de ~ În mod obiectiv. 6 (Îrg) Devotament. 7 (Îrg; îlav) Cu ~ Devotat. 8 (Înv) Folos. 9-10 (Înv; îljv) De (sau cu) ~ (În mod) util.

PRIINȚĂ, priințe, s. f. (Astăzi rar) 1. Atitudine favorabilă, bunăvoință, înțelegere, simpatie. Cei șase inși din jur au simțit asupra lor priviri amestecate, lipsite de priință și de prietenie. VORNIC, O. 261. ◊ Expr. A fi cu priință cuiva (sau pentru cineva) = a-i fi cuiva favorabil, a se arăta devotat, credincios, binevoitor. Am cunoscut acolo oameni care mi-au fost cu priință și mi s-a ușurat durerea sufletului. SADOVEANU, N. P. 208. Viteazul Tomșa... A spus de mult că Despot nu-i țării cu priință. ALECSANDRI, T. II 163. 2. Folos, ajutor, sprijin. ◊ (Adesea în loc. adj.) De priință = folositor. Am văzut multe și pot să-ți dau sfaturi de priință. GANE, N. II 8.

PRIINȚĂ ~e f. rar 1) Venit material sau spiritual; câștig; folos; profit. 2) Atitudine priincioasă; bunăvoință. /a prii + suf. ~ință

priință f. favoare: cerul le-a fost cu priință. [V. priì].

priínță f., pl. e (d. priesc). Vechĭ. Bunăvoință. Azĭ. Prielnicie, calitatea de a fi priincĭos: priința aeruluĭ de brad.

priințe sf vz priință

prință3 sf vz priință

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

priință (pop.) s. f., g.-d. art. priinței; pl. priințe

priință (pop.) s. f., g.-d. art. priinței; pl. priințe

priință s. f., g.-d. art. priinței; pl. priințe

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

PRIINȚĂ s. v. amabilitate, bunăvoință, cinste, credință, devotament, fidelitate, folos, îngăduință, înțelegere, mărinimie, milă, necesitate, serviabilitate, serviciu, statornicie, trebuință, utilitate.

priință s. v. AMABILITATE. BUNĂVOINȚĂ. CINSTE. CREDINȚĂ. DEVOTAMENT. FIDELITATE. FOLOS. ÎNGĂDUINȚĂ. ÎNȚELEGERE. MĂRINIMIE. MILĂ. NECESITATE. SERVIABILITATE. SERVICIU. STATORNICIE. TREBUINȚĂ. UTILITATE.

Intrare: priință
priință substantiv feminin
substantiv feminin (F1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • priință
  • priința
plural
  • priințe
  • priințele
genitiv-dativ singular
  • priințe
  • priinței
plural
  • priințe
  • priințelor
vocativ singular —
plural —
priințe
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

priință, priințesubstantiv feminin

popular
  • 1. Atitudine favorabilă. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    sinonime: bunăvoință prietenie simpatie înțelegere
    • format_quote Cei șase inși din jur au simțit asupra lor priviri amestecate, lipsite de priință și de prietenie. VORNIC, O. 261. DLRLC
    • chat_bubble A fi (cuiva) cu priință = a fi devotat, credincios (cuiva), a fi de partea cuiva. DEX '09 DEX '98 DLRLC
      • format_quote Am cunoscut acolo oameni care mi-au fost cu priință și mi s-a ușurat durerea sufletului. SADOVEANU, N. P. 208. DLRLC
      • format_quote Viteazul Tomșa... A spus de mult că Despot nu-i țării cu priință. ALECSANDRI, T. II 163. DLRLC
  • 2. Ajutor, folos, serviciu, sprijin. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    sinonime: ajutor folos serviciu sprijin
    • chat_bubble locuțiune adjectivală De (sau cu) priință = folositor. DEX '09 DEX '98 DLRLC
      sinonime: folositor
      • format_quote Am văzut multe și pot să-ți dau sfaturi de priință. GANE, N. II 8. DLRLC
etimologie:
  • Prii + sufix -ință. DEX '09 DEX '98

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.