opțiuni
  • info

2 intrări

15 definiții

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

PREZBITERIAN, -Ă, prezbiterieni, -e, adj., s. m. și f. 1. Adj. Care aparține prezbiterianismului, privitor la prezbiterianism. 2. S. m. și f. Adept al prezbiterianismului. [Pr.: -ri-an] – Din fr. presbytérien.

PREZBITERIAN, -Ă, prezbiterieni, -e, adj., s. m. și f. 1. Adj. Care aparține prezbiterianismului, privitor la prezbiterianism. 2. S. m. și f. Adept al prezbiterianismului. [Pr.: -ri-an] – Din fr. presbytérien.

prezbiterian, ~ă [At: SĂULESCU, HR. II, 329/22 / Pl: ~ieni, ~iene, (îvr) ~i, ~e / E: fr presbytérien] 1-2 a Care aparține (prezbiterianismului sau) prezbiterienilor (9). 3-4 a Care privește (prezbiterianismul sau) prezbiterienii (9). 5-6 a (De prezbiterianism sau) de prezbiterieni (9). 7-8 a Care este în spiritul (prezbiterianismului sau) prezbiterienilor (9). 9 smf Adept al confesiunii protestante desprinsă din anglicanism, care recunoaște numai autoritatea religioasă a preoților, înlăturând ierarhia episcopală.

PREZBITERIAN, -Ă, prezbiterieni, -e, s. m. și f. Adept al prezbiterianismului, care ține de prezbiterianism. – Pronunțat: -ri-an.

PREZBITERIAN, -Ă adj. Referitor la prezbiterianism, propriu prezbiterianismului. // s.m. și f. Adept al prezbiterianismului. [Pron. -ri-an, pl. -ieni, -iene. / cf. fr. presbytérien].

PREZBITERIAN, -Ă adj., s. m. f. (adept) al prezbiterianismului. (< fr. presbytérien)

PREZBITERIAN2 ~ană (~eni, ~ene) m. și f. Adept al prezbiterianismului. [Sil. -ri-an] /<fr. présbyterien

PREZBITERIAN1 ~ană (~eni, ~ene) Care ține de prezbiterianism; propriu prezbiterianismului. [Sil. -ri-an] /<fr. présbyterien

*prezbiterián, -ă s. (lat. présbyter. V. preut). Protestant scoțian care nu recunoaște autoritatea episcopală, ci numaĭ pe a preuților: Iacob I ĭ-a persecutat pe prezbiterienĭ. Adj. Secta prezbiteriană.

prezviterian[1], ~ă a, smf vz prezbiterian corectat(ă)

  1. Variantă neconsemnată în definiția principală; în original, incorect accentuat: prezviterian — LauraGellner

presbiterian m. membrul unei secte de protestanți englezi cari n’admit decât preoți toți egali, fără niciun episcop.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

prezbiterian (desp. -ri-an) adj. m., s. m., pl. prezbiterieni (desp. -ri-eni); adj. f., s. f. prezbiteriană, pl. prezbiteriene

prezbiterian (-ri-an) adj. m., s. m., pl. prezbiterieni (-ri-eni); adj. f., s. f. prezbiteriană, pl. prezbiteriene

prezbiterian adj. m., s. m. (sil. -ri-an), pl. prezbiterieni (sil. -ri-eni); f. sg. prezbiteriană, pl. prezbiteriene

Dicționare enciclopedice

Definiții enciclopedice

prezviterian, -ă adj. v. prezbiterian.

PREZBITERIÉNI (< fr.) s. m. pl. Adepți ai prezbiterianismului care consideră că prezența lui Iisus în euharistie este doar spirituală, producându-se prin intermediul Duhului Sfânt, iar nu prin transformarea elementelor pâine și vin. P. sunt organizați într-o ierarhie de instanțe colective care asociază laici și pastori și sunt pluraliști, iei împărtășind anumite tendințe (evanghelice, liberale etc.).

Intrare: prezbiterian (adj.)
prezbiterian1 (adj.) adjectiv
  • silabație: -ri-an info
adjectiv (A21)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • prezbiterian
  • prezbiterianul
  • prezbiterianu‑
  • prezbiteriană
  • prezbiteriana
plural
  • prezbiterieni
  • prezbiterienii
  • prezbiteriene
  • prezbiterienele
genitiv-dativ singular
  • prezbiterian
  • prezbiterianului
  • prezbiteriene
  • prezbiterienei
plural
  • prezbiterieni
  • prezbiterienilor
  • prezbiteriene
  • prezbiterienelor
vocativ singular — —
plural — —
prezviterian adjectiv
adjectiv (A21)
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • prezviterian
  • prezviterianul
  • prezviterianu‑
  • prezviteriană
  • prezviteriana
plural
  • prezviterieni
  • prezviterienii
  • prezviteriene
  • prezviterienele
genitiv-dativ singular
  • prezviterian
  • prezviterianului
  • prezviteriene
  • prezviterienei
plural
  • prezviterieni
  • prezviterienilor
  • prezviteriene
  • prezviterienelor
vocativ singular — —
plural — —
Intrare: prezbiterian (s.m.)
prezbiterian2 (s.m.) substantiv masculin admite vocativul
  • silabație: -ri-an info
substantiv masculin (M23)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • prezbiterian
  • prezbiterianul
  • prezbiterianu‑
plural
  • prezbiterieni
  • prezbiterienii
genitiv-dativ singular
  • prezbiterian
  • prezbiterianului
plural
  • prezbiterieni
  • prezbiterienilor
vocativ singular
  • prezbiterianule
  • prezbiteriene
plural
  • prezbiterienilor
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

prezbiterian, prezbiterianăadjectiv

  • 1. Care aparține prezbiterianismului, privitor la prezbiterianism. DEX '09 DEX '98 DN
etimologie:

prezbiterian, prezbiterienisubstantiv masculin
prezbiteriană, prezbiterienesubstantiv feminin

  • 1. Adept al prezbiterianismului. DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.