prestare sf [At: DDRF / Pl: ~tări / E: presta] 1 (Îvr) Participare. 2 Desfășurare a diverse feluri de munci, activități, servicii etc. Si: prestație (6).

PRESTARE, prestări, s. f. Faptul de a presta o activitate; efectuare, executare. Prestare de servicii. ◊ Prestare de jurămînt = depunere de jurămînt.

PRESTARE s.f. Acțiunea de a presta și rezultatul ei; prestație. [< presta].

PRESTARE s. f. acțiunea de a presta; prestație. ♦ ~ a jurământului = depunere a jurământului în condiții prevăzute de lege; ~ ări de servicii = activitate care constă în confecționarea, repararea, întreținerea etc. unor bunuri materiale, în efectuarea unor servicii pentru satisfacerea unor nevoi de consum. (< presta)

PRESTARE ~ări f. v. A PRESTA. ◊ ~ări de servicii efectuare a unor servicii (reparații, confecționări etc.) în scopul satisfacerii unor necesități de consum. /v. a presta

PRESTA, prestez, vb. I. Tranz. A îndeplini o muncă, a desfășura o activitate; a face, a executa, a furniza un serviciu. ◊ Expr. A presta (un) jurământ = a depune un jurământ (în condițiile prevăzute de lege). – Din lat. praestare.

presta [At: BARIȚIU, ap. DLR / Pzi: ~tez / E: lat prestare, it prestare] 1 vi (Îvr; udp „la”) A participa. 2 vt A desfășura diverse feluri de munci, de activități, de servicii etc., în mod sistematic, organizat. 3 vt (Îe) A ~ un jurământ A depune un jurământ în condițiile prevăzute de lege sau de uz. 4 (Înv; spc; d. vasali; îe) A ~ omagiu (sau jurământ de credință) A depune jurământul de credință și supunere către suzeranul său.

PRESTA, prestez, vb. I. Tranz. A îndeplini o muncă, a desfășura o activitate. ◊ Expr. A presta (un) jurământ = a depune un jurământ (în condițiile prevăzute de lege). – Din lat. praestare.

PRESTA, prestez, vb. I. Tranz. A depune, a îndeplini, a desfășura o activitate. Angajatului nu i se va putea cere să presteze o muncă care să nu corespundă aceleia pentru care s-a angajat. COD. M. 10. ◊ Expr. (Învechit) A presta (un) jurămînt = a depune un jurămînt în condițiile prevăzute de lege.

PRESTA vb. I. tr. A depune, a desfășura o activitate. [< lat. praestare, cf. it. prestare].

PRESTA vb. tr. a depune, a desfășura o activitate. (< lat. praestare)

A PRESTA ~ez tranz. (munci, activități) A efectua în virtutea unei obligații sau în calitate de datorie. /<lat. praestare

prestare s. f., g.-d. art. prestării; pl. prestări

prestare s. f., g.-d. art. prestării; pl. prestări

prestare s. f. stare

presta (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. prestez, 3 prestează; conj. prez. 1 sg. să prestez, 3 să presteze

presta (a ~) vb., ind. prez. 3 prestează

presta vb., ind. prez. 1 sg. prestez, 3 sg. și pl. prestează

PRESTARE s. 1. v. desfășurare. 2. v. efectuare.

PRESTARE s. 1. efectuare, executare, îndeplinire, prestație. (~ unei munci utile.) 2. efectuare, executare, îndeplinire. (~ serviciului militar.)

PRESTA vb. 1. v. desfășura. 2. v. efectua. 3. v. depune.

PRESTA vb. 1. a depune, a desfășura, a duce, a efectua, a executa, a face, a îndeplini, a întreprinde. (~ acolo o muncă utilă.) 2. a efectua, a executa, a face, a îndeplini, a satisface. (A ~ serviciul militar.) 3. a depune. (A ~ un jurămînt.)

presta (prestez, prestat), – A îndeplini o muncă, a desfășura o activitate. Lat. praestare (sec. XIX). Numai în formula a presta jurămînt „a jura”, din fr. prêter serment. – Der. prestanță, s. f., din fr. prestance; prestați(un)e, s. f., din fr. prestation.