opțiuni
  • info

13 definiții pentru prestanță

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

PRESTANȚĂ s. f. Ținută, înfățișare, atitudine impunătoare, demnă. – Din fr. prestance.

PRESTANȚĂ s. f. Ținută, înfățișare, atitudine impunătoare, demnă. – Din fr. prestance.

prestanță sf [At: BARCIANU / Pl: ~țe / E: fr préstance] 1 Ținută, înfățișare, atitudine etc. impunătoare, demnă. 2 (Pex) Efect produs de o ținută, înfățișare, atitudine demnă, impunătoare.

PRESTANȚĂ s. f. Ținută, înfățișare, atitudine impunătoare (gravă și demnă). Căminarul, acum om ca la patruzeci de ani, era un bărbat de statură aproape mijlocie și cam slab, dar avea un soi de prestanță fizică. CAMIL. PETRESCU, O. I 303. Monoclul din ochiul drept... îi dădea o prestanță de om de stat. MIRONESCU, S. A. 110.

PRESTANȚĂ s.f. Ținută, atitudine demnă, impunătoare. [Cf. it. prestanza, fr. prestance].

PRESTANȚĂ s. f. ținută, atitudine demnă, impunătoare. (< fr. prestance)

PRESTANȚĂ f. Atitudine impunătoare; aspect impozant. /<fr. prestance

prestanță f. atitudine impunătoare.

*prestánță f., pl. e (fr. prestance, it. -anza, d. lat. praestantia, superioritate a persoanelor orĭ a lucrurilor. V. constanță). Ținută impunătoare orĭ marțĭală: prestanța luĭ Ludovic XIV, a luĭ Murat.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

prestanță s. f., g.-d. art. prestanței

prestanță s. f., g.-d. art. prestanței

prestanță s. f., g.-d. art. prestanței

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

PRESTANȚĂ s. (rar) maiestate. (~ ținutei.)

PRESTANȚĂ s. (rar) maiestate. (~ ținutei.)

Intrare: prestanță
substantiv feminin (F1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • prestanță
  • prestanța
plural — —
genitiv-dativ singular
  • prestanțe
  • prestanței
plural — —
vocativ singular —
plural —
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

prestanțăsubstantiv feminin

  • 1. Ținută, înfățișare, atitudine impunătoare, demnă. DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
    sinonime: maiestate
    • format_quote Căminarul, acum om ca la patruzeci de ani, era un bărbat de statură aproape mijlocie și cam slab, dar avea un soi de prestanță fizică. CAMIL PETRESCU, O. I 303. DLRLC
    • format_quote Monoclul din ochiul drept... îi dădea o prestanță de om de stat. MIRONESCU, S. A. 110. DLRLC
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.