prescriere sf [At: DEX / Pl: ~ri / E: prescrie] 1 (Înv) Transcriere a unui text. 2 (Înv) Traducere. 3 (Înv) Reproducere după un model a unei cusături. 4 (Îvr) Consemnare. 5 Stabilire cu precizie a ceea ce este de făcut. 6 Recomandare a tratamentului pentru un bolnav. 7 (Spc) Dispunere a unor modificări legislative de către o autoritate. 8 (Jur) Pierdere a valabilității unor pedepse penale, drepturi de proprietate etc.

PRESCRIERE Acțiunea de a prescrie și rezultatul ei; prescripție. [< prescrie].

PRESCRIE, prescriu, vb. III. 1. Tranz. A indica, a arăta; spec. a recomanda medicamentele sau tratamentul de care are nevoie un bolnav. 2. Tranz. A stabili cu precizie ceea ce trebuie făcut; a dispune, a hotărî. 3. Refl. pas. (Despre pedepse penale, drepturi de proprietate etc.) A se stinge, a înceta prin prescripție (2); a-și pierde valabilitatea. 4. Tranz. (Înv.) A transcrie un text. – Din fr. prescrire (după scrie).

prescrie [At: (a. 1811) BV III, 49 / Pzi: prescriu / E: lat praescribere, fr prescrire] 1 vt (Înv) A transcrie un text Si: a copia. 2 vt (Înv) A traduce. 3 vt (Înv) A reproduce după un model o cusătură. 4 vt (Îvr) A consemna. 5 vt A stabili cu precizie ceea ce trebuie făcut Si: a arăta, a indica, a recomanda. 6 vt (Spc) A recomanda medicamentele sau tratamentul de care are nevoie un bolnav. 7 vt (Spc; d. autorități, acte etc.) A dispune. 8 vtrp (Jur; d. pedepse penale, drepturi de proprietate etc.) A-și pierde valabilitatea Si: (îvr) a se paragrafisi, a se prescribălui.

PRESCRIE, prescriu, vb. III. 1. Tranz. A indica, a arăta; spec. a recomanda medicamentele sau tratamentul de care are nevoie un bolnav. 2. Tranz. A stabili cu precizie ceea ce trebuie făcut; a dispune, a hotărî. 3. Refl. pas. (Despre pedepse penale, drepturi de proprietate etc.) A se stinge, a înceta prin prescripție (2); a-și pierde valabilitatea. 4. Tranz. (Înv.) A transcrie un text. – Din fr. prescrire (după scrie).

PRESCRIE, prescriu, vb. III. 1. Tranz. A indica (verbal sau în scris) medicamentul sau tratamentul de care are nevoie un bolnav. Ultimele două rețete au fost prescrise degeaba. SAHIA, N. 98. Cum vă mai aflați, doamna mea, de cînd v-am prescris hapurile cele de fier? ALECSANDRI, T. 1635. 2. Tranz. (Despre persoane sau autorități competente, autorizate; astăzi rar) A hotărî, a dispune, a prevedea, a stabili. [Instrucțiunile] prescriau ca să nu facem nici o mișcare pînă nu ne vom înțelege mai întîi cu guvernul otoman. GHICA, S. A. 162. 3. Refl. (Despre pedepse penale, drepturi de proprietate, obligații bănești etc.) A se stinge prin prescripție; a-și pierde valabilitatea. 4. Tranz. (Învechit) A reproduce un text în scris; a transcrie, a copia. Ar trebui s-o prescriem aici toată [satira] pentru a arăta acea fineță de analiză psihică. GHEREA, ST. CR. I 233. Nu ieșea nici o traducție care să nu puie să i-o prescrie. NEGRUZZI, S. I 4. ◊ Absol. Cei mai cu putere tălmăcind și alții prescriind, să împlinească lipsa cea mare ce avem de cărți. GOLESCU, Î. 67. ♦ A descrie. Jalnicile tînguiri... nu se pot prescrie. DRĂGHICI, R. 307. ♦ (Neobișnuit) A reproduce exact, după un model. Aceștia, cum au văzut-o i-au dat o grămadă de bani, numai ca să li-o deie [năframa] să prescrie și de pe aceasta florile. SBIERA, P. 132.

PRESCRIE vb. III. 1. tr. A ordona, a dispune precis ceea ce urmează să se facă; (spec.) a indica un tratament, medicamente pentru un bolnav. 2. (refl.) (Despre o datorie, o pedeapsă etc.) A se șterge prin prescripție. [Pron. -scri-e, p. i. -scriu. / < fr. prescrire].

PRESCRIE vb. I. tr. a dispune precis ceva ce urmează să se facă; a indica un tratament, medicamente pentru un bolnav. II. refl. (jur.; despre o datorie, o pedeapsă) a se stinge prin prescripție. (după fr. prescrire)

A PRESCRIE prescriu tranz. 1) (medicamente sau tratamente) A recomanda (în scris) în scopul însănătoșirii; a sfătui să urmeze cu scrupulozitate; a indica. ~ unui bolnav odihnă absolută. 2) rar (indicații, instrucțiuni, interdicții etc.) A fixa ca obligatoriu. 3) (pedepse penale, obligații bănești etc.) A face să piardă valabilitatea printr-o prescripție; a anula. /<fr. prescrire

prescrie v. 1. a ordona: a prescrie un medicament; 2. a dobândi prin prescripțiune: a prescrie o moștenire; 3. a-și face o obligațiune; 4. a se pierde prin prescripțiune.

*prescripțiúne f. (lat. prae-scriptio, -ónis). Ordin formal și detaliat: prescripțiunile legiĭ. Ordonanța (povața) mediculuĭ, rețetă: după prescripțiunea mediculuĭ. Jur. Ștergerea uneĭ datoriĭ (urmărirĭ judiciare, servituțĭ) pin scurgerea anilor, perderea drepturilor de proprietar orĭ de creditor din cauză că n’aĭ reclamat într’un timp oare-care: dreptu divin n’are prescripțiune. – Și -ípție și -íere.

prescríŭ, -scris, a -scríe v. tr. (pre- și scriŭ, după sîrb. pre-pisati). Scriŭ încă o dată pe deasupra: după ce a scris literele săpîndu-le pe lemn, le-a prescris cu negru. Transcriŭ, copiez: a prescrie o scrisoare. Neol. (lat. prae-scribere). Dictez, ordon: prescriŭ condițiunile de pace. Daŭ o rețetă (un sfat) unuĭ bolnav: medicu ĭ-a prescris să ĭa chinină, ĭ-a prescris idroterapie. Mă hotărăsc, mă oblig: mĭ-am prescris să lucrez de azĭ în ainte. Jur. Șterg pin scurgerea timpuluĭ: legea prescrie dreptu de proprietate neexercitat 30 de anĭ. V. refl. Drepturile i s’aŭ prescris.

prescriere (desp. pres-cri-/pre-scri-) s. f., g.-d. art. prescrierii; pl. prescrieri

*prescriere (pres-cri-/pre-scri-) s. f., g.-d. art. prescrierii; pl. prescrieri

prescriere s. f., g.-d. art. prescrierii; pl. prescrieri

+prescrie² (a se ~) (a-și pierde valabilitatea) (desp. pres-cri-/pre-scri-) vb., ind. prez. 3 sg. se prescrie, 3 pl. se prescriu, perf. s. 3 sg. se prescrise, m.m.c.p. 3 pl. se prescriseseră; conj. prez. 3 să se prescrie; ger. prescriindu-se (desp. -scri-in-); part. prescris corectat(ă)

prescrie¹ (a ~) (a recomanda) (desp. pres-cri-/pre-scri-) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. prescriu, 3 sg. prescrie, perf. s. 1 sg. prescrisei, 1 pl. prescriserăm, m.m.c.p. 1 pl. prescriseserăm; conj. prez. 1 sg. să prescriu, 3 să prescrie; ger. prescriind (desp. -scri-ind); part. prescris

!prescrie (a ~) (pres-cri-/pre-scri-) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. prescriu, 2 sg. prescrii, 1 pl. prescriem, 2 pl. prescrieți; conj. prez. 3 să prescrie; imper. 2 pl. prescrieți; ger. prescriind (-scri-ind); part. prescris

prescrie vb. (sil. mf. pre-) → scrie

prescrie (ind. prez. 1 pl. prescrie, ger. prescriind)

PRESCRIERE s. 1. (MED.) indicare, recomandare. (~ unui tratament.) 2. (JUR.) stingere, (înv.) săvârșire. (~ unei infracțiuni.) 3. (JUR.) prescripție, (înv.) paragrafie. (~ dreptului la acțiune.)

PRESCRIERE s. 1. indicare, recomandare. (~ unui tratament.) 2. (JUR.) stingere, (înv.) săvîrșire. (~ unei infracțiuni.)

PRESCRIE vb. v. comanda, copia, decide, descrie, dispune, expune, fixa, hotărî, înfățișa, ordona, porunci, prezenta, reda, reproduce, stabili, statornici, transcrie, zugrăvi.

PRESCRIE vb. 1. v. prevedea. 2. (MED.) a indica, a recomanda, (pop.) a scrie. (Îi ~ un tratament.) 3. (JUR.) a se stinge, (înv.) a se prescribălui. (Pedeapsa s-a ~.)

prescrie vb. v. COMANDA. COPIA. DECIDE. DESCRIE. DISPUNE. EXPUNE. FIXA. HOTĂRÎ. ÎNFĂȚIȘA. ORDONA. PORUNCI. PREZENTA. REDA. REPRODUCE. STABILI. STATORNICI. TRANSCRIE. ZUGRĂVI.

PRESCRIE vb. 1. a menționa, a prevedea, a specifica, a stabili, a stipula. (Articolul 1 ~ următoarele...) 2. a indica, a recomanda, (pop.) a scrie. (Îi ~ un tratament.) 3. (JUR.) a se stinge, (înv.) a se prescribălui. (Pedeapsa s-a ~.)