presare sf [At: IOANOVICI, TEHN, 91 / Pl: ~sări / E: presa] 1 Constrângere a unei persoane să acționeze într-un anumit fel Si: presat¹ (1). 2 Forțare a cuiva de către evenimente, circumstanțe, să ia o hotărâre Si: presat¹ (2). 3 Exercitare a unei presiuni asupra unui material, pentru reducerea volumului, pentru obținerea unei anumite forme, pentru extragerea lichidului conținut Si: (rar) presaj, presat¹ (3). 4 (Spc) Strângere a unei plante sau a unei părți de plantă între foi de sugativă, pentru a o usca și conserva Si: presat¹ (4).

PRESARE, presări, s. f. Acțiunea de a presa; comprimare, îndesare. Presarea fînului. Presarea untului.

PRESARE s.f. Acțiunea de a presa și rezultatul ei; apăsare, comprimare; presaj. [< presa].

PRESARE ~ări f. 1) v. A PRESA. 2) Procedeu de obținere a uleiurilor vegetale, a mustului (și a altor produse lichide) prin strivirea materialului care le conține. /v. a presa

prăsăra v vz presăra

preasăra v vz presăra

presa vt [At: CALENDARIU (1794), ap. DLR / Pzi: ~sez / E: fr presser] 1 (Fig) A constrânge o persoană să acționeze într-un anumit fel. 2 (D. timp, evenimente, circumstanțe etc.) A forța pe cineva să ia o decizie Si: a grăbi, a zori. 3 A exercita presiune asupra unui material sau a unui obiect, pentru a-i reduce volumul, pentru a-i da o anumită forță, pentru a extrage lichidul conținut etc. 4 (Spc) A strânge între foi de hârtie sugativă plante sau părți ale lor, pentru a le usca și conserva.

presar sm [At: NOM. PROF. 47 / Pl: ~i / E: presă + -ar] 1 Muncitor calificat care lucrează la o presă Si: presator, presor, (rar) presaș. 2 (Arg) Polițist.

presăra vt [At: HERODOT (1645), 116 / V: (îrg) ~sâra^[1], ~sura, (înv) prăs~, preas~, ~sora, pris~, (cscj) ~ri / Pzi: presar, (reg) ~rez / E: pre + săra] 1 (C. i. materii în formă de pulbere, granule etc.) A pune. 2 (C. i. materii în formă de pulbere, granule etc.) A împrăștia câte puțin, din loc în loc, pentru a forma un strat subțire. 3 (Pgn) A răspândi. 4 (C. i. obiectul asupra căruia se face acțiunea) A acoperi cu un strat subțire dintr-o materie pulverulentă, granulată etc. 5 (Rar) A împestrița.

presări v vz presăra

presera^[1] v vz presăra

presora v vz presăra

presura v vz presăra

prisăra v vz presăra

PRESA, presez, vb. I. T ranz. 1. A strînge un obiect (cu o presă) pentru a-i micșora volumul (v. comprima), pentru a stoarce lichidul pe care îl conține (v. tescui) etc. A presa fînul. ♦ A apăsa. 2. Fig. A exercita opresiune asupra cuiva, pentru a-l sili să acționeze într-un anumit fel.

PRESAR, presari, s. m. Presator.

PRESĂRA, presar, vb. I. Tranz. (Cu privire la substanțe mărunte, granulare sau pulverulente) A împrăștia, a arunca ici și colo, cîte puțin. Zgomotul furculiței atinsă de farfurie sau mișcarea cuțitului presărînd sarea – nu și-a închipuit niciodată că pot răscoli o ură atît de înverșunată. C. PETRESCU, C. V. 262. Ne presărăm singuri pulberea cea albă; dar oricît am fi albit-o, plăcinta tot nu se îndulcea. În cutioara cu găurele era mai multă făină. BOTEZ, ȘC. 55. (Complementul direct devine complement instrumental) Calea Victoriei era presărată cu nisip fin. REBREANU, R. I 195. (Fig.) Nădejdea lîngă mine îmi presăra cărarea cu lumine. CERNA, P. 147. Cu stele dulci e bolta presărată. EMINESCU, O. IV 451. ♦ A împrăștia, a risipi. Avea miros plăcut de pelin și de iarbă mare, dichisuri. presărate în fundul lăzii cu rufe. BASSARABESCU, V. 45. Bani prin casă presăra. TEODORESCU, P. P. 542. ◊ Fig. (Complementul direct devine complement instrumental) Presărat cu cetăți vechi, în ruină, și cu turle de biserici, ascuțite, Ardealul își desfășoară peisajele pînă la mari depărtări. BOGZA, C. O. 9.- Variantă: presura, presur și presor (SBIERA, P. 170, CREANGĂ, P. 13, EMINESCU, N. 11), vb. I.

PRESURA vb. I v. presăra.

PRESAR, presari, s. m. Presator. – Din presă + suf. -ar.

PRESURA vb. I. v. presăra.

PRESA vb. I. tr. 1. A apăsa, a comprima, a strînge. 2. (Fig.) A exercita o presiune asupra cuiva, a insista mult. [< fr. presser, it., lat. pressare].

PRESA vb. tr. 1. a apăsa, a comprima. ◊ (despre timp, evenimente etc.) a nu da răgaz; a grăbi. 2. a exercita o presiune asupra cuiva, a insista mult; a constrânge. (< fr. presser)

A PRESA ~ez tranz. 1) (obiecte) A supune unei acțiuni de apăsare (pentru a face mai compact, pentru a modifica forma sau a stoarce lichidul). 2) fig. (persoane) A sili printr-o presiune permanentă și îndelungată să acționeze într-un anumit fel. /<fr. presser

A PRESĂRA presar tranz. 1) (substanțe pulverulente sau granulare) A dispersa treptat (făcând să cadă uniform pe o suprafață). 2) (suprafețe, spații etc.) A acoperi peste tot. /pre- + a săra

presà v. a apăsa sau strânge cu putere (= fr. presser).

presărà v. 1. a pune d’asupra sare și (prin extensiune) orice substanță analogă, făină, nisip; 2. a semăna ici și colea.

presurà v. Mold. a presăra: cu grâu de aur el o presoară AL. [Lit. a împresura, cu sensul restrâns].

presár, a -sărá v. tr. (d. a săra. V. sar 1). Răspîndesc pe deasupra sare pisată, zahăr pisat, făină, nisip orĭ alt praf: a presăra zahăr pe plăcintă. Acoper cu praf: a presăra plăcinta cu zahăr. Diseminez, răspîndesc pe icĭ, pe colo: a presăra santinele pe frontieră. Acoper punînd din loc în loc: a presăra cîmpu cu santinele. Fig. Presar un discurs cu proverbe. – În est orĭ nord presurá, eŭ présur, el présură (ca măsur, măsură). La Ret. el présără, presărá. Forma el presoară la uniĭ cărturarĭ îmĭ pare suspectă. Nu e cazu cu înfășór, -oáră!

*preséz v. tr. (fr. presser, d. lat. pop. *pressare, d. prémere, pressum, a apesa. V. presă, presiune, com-prim). Apes, comprim, îndes: a presa fîn.

presór, a -urá v. tr. V. presar.

présur, a -á v. tr. V. presar.

presare s. f., g.-d. art. presării; pl. presări

presare s. f., g.-d. art. presării; pl. presări

presare s. f., g.-d. art. presării; pl. presări

presa (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. presez, 3 presează; conj. prez. 1 sg. să presez, 3 să preseze

presăra (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. presar, 2 sg. presari, 3 presară; conj. prez. 1 sg. să presar, 3 să presare; imper. 2 sg. afirm. presară

presa (a ~) vb., ind. prez. 3 presează

presăra (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. presar, 3 presară; conj. prez. 3 să presare

presa vb., ind. prez. 1 sg. presez, 3 sg. și pl. presează

presăra vb., ind. prez. 1 sg. presar, 3 sg. și pl. presară; conj. prez. 3 sg. și pl. presare

presăra (ind. prez. 1 sg. presar)

presar, -sărat prt.

PRESARE s. 1. comprimare, presat. (~ unei bare metalice.) 2. v. tescuit. 3. v. apăsare.

PRESARE s. 1. comprimare, presat. (~ unei bare metalice.) 2. stoarcere, stors, tescuire, tescuit, zdrobire, (înv. și reg.) storsură. (~ strugurilor.) 3. apăsare, greutate, presiune, strînsoare, (rar) strînsură. (Simțea o ușoară ~.)

PRESA vb. 1. a apăsa, a comprima, a strânge, (înv. și pop.) a păsa. (~ piesa cu ajutorul...) 2. v. bătători. 3. v. tescui.

PRESA vb. v. constrânge, face, forța, grăbi, obliga, sili, zori.

PRESAR s. v. presator.

PRESĂRA vb. 1. v. împrăștia. 2. a împrăștia, a pune, a răsfira. (A ~ sare, zahăr pe bucate.) 3. v. răspândi.

presa vb. v. CONSTRÎNGE. FACE. FORȚA. GRĂBI. OBLIGA. SILI. ZORI.

PRESA vb. 1. a apăsa, a comprima, a strînge, (înv. și pop.) a păsa. (~ piesa cu ajutorul...) 2. a bate, a bătători, a bătuci, a îndesa, (pop.) a pisa, (reg.) a dricui, a tăpși, a zbătuci, (Transilv.) a dripi, (fam.) a pisăgi. (~ pămîntul, zăpada.) 3. a stoarce, a tescui, a zdrobi. (~ strugurii.)

presar s. v. PRESATOR.

PRESĂRA vb. 1. a (se) împrăștia, a (se) prefira, a (se) răsfira, a (se) răspîndi, a (se) risipi. (A ~ nisip peste tot.) 2. a împrăștia, a pune, a răsfira. (A ~ sare, zahăr pe bucate.) 3. a împrăștia, a răspîndi, a semăna, (rar) a scutura. (~ flori în calea cuiva.)

presura, presur, vb. I (înv. și reg.) a presăra.

presar, presari s. m. 1. (intl.) polițist. 2. (pub.) gazetar, ziarist, jurnalist.