preoțesc, ~ească a [At: CORESI, EV. 145 / P: pre-o~ / V: (rar) ~otesc, (înv) preutesc, preuț~ / Pl: ~ești / E: preot + -esc] 1 Care aparține preotului (1) Si: (Bis) păstoresc, (pfm) popesc, (înv) pastoral, păstornicesc, prezbiterial, (îvr) păstornic. 2 Care se referă la preot (1) Si: păstoresc, (pfm) popesc, (înv) pastoral, păstoricesc, prezbiterial, (îvr) păstornic. 3 De preot (1) Si: păstoresc, (pfm) popesc, (înv) pastoral, păstoricesc, prezbiterial, (îvr) păstornic. 4 Specific preotului (1) Si: păstoresc, (pfm) popesc, (înv) pastoral, păstoricesc, prezbiterial, (îvr) păstornic. 5 Format din preoți (1) Si: păstoresc, (pfm) popesc, (înv) pastoral, păstoricesc, prezbiterial, (îvr) păstornic.

PREOȚESC, -EASCĂ, preoțești, adj. De preot; popesc. Tare se mai temea [moș Nichifor] să nu cadă sub blăstămul preoțesc. CREANGĂ, P. 110.

PREOȚESC ~ească (~ești) Care este caracteristic pentru preoți; de preot; popesc; păstoresc. [Sil. pre-o-] /preot + suf. ~esc

preoțesc a. ce ține de preot: veșminte preoțești.

preotesc, ~ească a vz preoțesc

preoți [At: PRAV. GOV. 12^r/6 / P: pre-o~ / V: (înv) preuți, (reg) priuți / Pzi: ~țesc / E: preot] 1-2 vtr A (se) face preot (2) Si: a (se) hirotonisi, (pfm) a (se) popi². 3 vi (Înv) A exercita funcția de preot (2) Si: a păstori, (pfm) a popi².

preutesc, ~ească a vz preoțesc

preuțesc, ~ească a vz preoțesc

preuți v vz preoți

priuți v vz preoți

PREOȚI, preoțesc, vb. IV. Tranz. A face preot, a hirotonisi; a popi.

A PREOȚI ~esc 1. tranz. A face să se preoțească; a popi; a hirotonisi. 2. intranz. A exercita funcția de preot; a fi preot; a păstori. [Sil. pre-o-] /Din preot

A SE PREOȚI mă ~esc intranz. A deveni preot; a se popi; a se hirotonisi. [Sil. pre-o-] /Din preot

preoțì v. a fi, a se face preot: cei ce voiau să se preoțească.

2) preuțésc v. tr. (d. preut). Est. Fac preut. V. intr. Funcționez ca preut: a preuțit 50 de anĭ. – În vest preo-. V. popesc 2.

1) preuțésc, -eáscă adj. (d. preut). Mold. De preut: haĭnele preuțeștĭ se numesc „veșminte”. – În vest preo-. V. popesc 1.

preoțesc (desp. pre-o-) adj. m., f. preoțească; pl. m. și f. preoțești

preoțesc (pre-o-) adj. m., f. preoțească; pl. m. și f. preoțești

preoțesc adj. m. (sil. pre-o-), f. preoțească; pl. m. și f. preoțești

preoți (a ~) (desp. pre-o-) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. preoțesc, 3 sg. preoțește, imperf. 1 preoțeam; conj. prez. 1 sg. să preoțesc, 3 să preoțească

preoți (a ~) (pre-o-) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. preoțesc, imperf. 3 sg. preoțea; conj. prez. 3 să preoțească

preoți vb. (sil. pre-o-), ind. prez. 1 sg. și 3 pl. preoțesc, imperf. 3 sg. preoțea; conj. prez. 3 sg. și pl. preoțească

PREOȚESC adj. (BIS.) 1. popesc, (livr.) păstoresc, sacerdotal. (A îmbrăcat haina ~ească.) 2. v. duhovnicesc. 3. v. clerical.

PREOȚESC adj. (BIS.) 1. popesc, (livr.) sacerdotal, păstoresc. (A îmbrăcat haina ~.) 2. duhovnicesc, (pop.) popesc. (Cinul ~.) 3. clerical, ecleziastic, (pop.) popesc. (Adunare ~.)

PREOȚI vb. v. păstori.

PREOȚI vb. v. hirotonisi.

preoți vb. v. PĂSTORI.

PREOȚI vb. (BIS.) a (se) hirotoni, a (se) hirotonisi, a (se) popi, (pop.) a (se) sfinți. (A ~ un cleric.)