2 intrări

26 de definiții

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

PREMEDITARE, premeditări, s. f. Acțiunea de a premedita și rezultatul ei; premeditație. ♦ (Jur.) Circumstanță agravantă constând în săvârșirea în mod deliberat, pe baza unor pregătiri minuțioase, a unei infracțiuni. ◊ Loc. adj. și adv. Cu premeditare = (în mod) premeditat. – V. premedita.

premeditare sf [At: DDRF / Pl: ~tări / E: premedita] 1 (înv) Chibzuire. 2 (Spc) Circumstanță agravantă constând în săvârșirea în mod deliberat, pe baza unei pregătiri minuțioase, a unei infracțiuni Si: (asr) premeditație (2). 3-4 (Îljv) Cu ~ (În mod) premeditat Si: intenționat.

PREMEDITARE, premeditări, s. f. Acțiunea de a premedita și rezultatul ei; premeditație. ◊ Loc. adj. și adv. Cu premeditare = (în mod) premeditat. – V. premedita.

PREMEDITARE, premeditări, s. f. Faptul de a premedita; punere la cale, pregătire. ◊ Loc. adj. și adv. Cu premeditare = premeditat, în mod premeditat.

PREMEDITARE s.f. Acțiunea de a premedita și rezultatul ei; plănuire, punere la cale; premeditație. [< premedita].

PREMEDITARE s. f. faptul de a premedita. ◊ (jur.) circumstanță agravantă în săvârșirea în mod deliberat a unei infracțiuni. (< premedita)

PREMEDITARE ~ări f. v. A PREMEDITA.Cu ~ în mod premeditat. /v. a premedita

PREMEDITA, premeditez, vb. I. Tranz. A pune la cale, a pregăti, a plănui o acțiune (de obicei reprobabilă). – Din fr. préméditer, lat. praemeditari.

PREMEDITA, premeditez, vb. I. Tranz. A pune la cale, a pregăti, a plănui o acțiune (de obicei reprobabilă). – Din fr. préméditer, lat. praemeditari.

premedita vt [At: I. GOLESCU, C. / Pzi: ~tez / E: fr préméditer] (Înv) 1 A chibzui. 2 (Pex; asr) A plănui. 3 A pune la cale o acțiune, de obicei reprobabilă Si: (asr) a precugeta, (îvr) a promedita.

PREMEDITA, premeditez, vb. I. Tranz. A plănui, a pune la cale. Se pune la cale fuzionarea acestei societăți premeditată încă de la întemeiere, C. PETRESCU, A. 421.

PREMEDITA vb. I. tr. A plănui, a pune la cale (o acțiune). [< fr. préméditer, lat. praemeditari].

PREMEDITA vb. tr. a plănui, a pune la cale. (< fr. prémediter, lat. premeditari)

A PREMEDITA ~ez tranz. (acțiuni reprobabile) A pune la cale dinainte, cu bună știință. /<fr. préméditer, lat. praemeditari

premedità v. a medita un lucru înainte de a-l executa.

*premeditațiúne f. (lat. prae-meditatio, -ónis. Precugetare, acțiunea de a premedita: crimă comisă cu premeditațiune. – Și -áție, dar ob. -áre.

*premeditéz v. tr. (lat. prae-méditor, -tári. V. meditez). Precuget, cuget în ainte de a comite, vorbind de fapte rele.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

premeditare s. f., g.-d. art. premeditării; pl. premeditări

premeditare s. f., g.-d. art. premeditării; pl. premeditări

premedita (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. premeditez, 3 premeditea; conj. prez. 1 sg. să premeditez, 3 să premediteze

premedita (a ~) vb., ind. prez. 3 premeditea

premedita vb., ind. prez. 1 sg. premeditez, 3 sg. și pl. premeditează; part. premeditat

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

PREMEDITARE s. (rar) precugetare, (înv.) precuget, premeditație. (Faptă comisă cu ~.)

PREMEDITARE s. (rar) precugetare, (înv.) precuget, premeditație. (Faptă comisă cu ~.)

PREMEDITA vb. a plănui, (rar) a precugeta. (A ~ o crimă.)

PREMEDITA vb. a plănui, (rar) a precugeta. (A ~ o crimă.)

Intrare: premeditare
premeditare substantiv feminin
substantiv feminin (F113)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • premeditare
  • premeditarea
plural
  • premeditări
  • premeditările
genitiv-dativ singular
  • premeditări
  • premeditării
plural
  • premeditări
  • premeditărilor
vocativ singular
plural
Intrare: premedita
verb (VT201)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • premedita
  • premeditare
  • premeditat
  • premeditatu‑
  • premeditând
  • premeditându‑
singular plural
  • premeditea
  • premeditați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • premeditez
(să)
  • premeditez
  • premeditam
  • premeditai
  • premeditasem
a II-a (tu)
  • premeditezi
(să)
  • premeditezi
  • premeditai
  • premeditași
  • premeditaseși
a III-a (el, ea)
  • premeditea
(să)
  • premediteze
  • premedita
  • premedită
  • premeditase
plural I (noi)
  • premedităm
(să)
  • premedităm
  • premeditam
  • premeditarăm
  • premeditaserăm
  • premeditasem
a II-a (voi)
  • premeditați
(să)
  • premeditați
  • premeditați
  • premeditarăți
  • premeditaserăți
  • premeditaseți
a III-a (ei, ele)
  • premeditea
(să)
  • premediteze
  • premeditau
  • premedita
  • premeditaseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

premeditare, premeditărisubstantiv feminin

etimologie:
  • vezi premedita DEX '09 DEX '98 DN

premedita, premeditezverb

  • 1. A pune la cale, a pregăti, a plănui o acțiune (de obicei reprobabilă). DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
    • format_quote Se pune la cale fuzionarea acestei societăți premeditată încă de la întemeiere. C. PETRESCU, A. 421. DLRLC
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.