16 definiții pentru preluda

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

PRELUDA, preludez, vb. I. Intranz. (Livr.) 1. A-și încerca vocea sau instrumentul înainte de a executa o bucată muzicală; p. ext. a începe să cânte. 2. A efectua o acțiune preliminară. [Var.: (înv.) prelude vb. III] – Din fr. préluder, lat. praeludere.

PRELUDA, preludez, vb. I. Intranz. (Livr.) 1. A-și încerca vocea sau instrumentul înainte de a executa o bucată muzicală; p. ext. a începe să cânte. 2. A efectua o acțiune preliminară. [Var.: (înv.) prelude vb. III] – Din fr. préluder, lat. praeludere.

preluda [At: HELIADE, O. I, 267 / V: (rar) ~dia, (înv) ~lude / Pzi: ~dez, (înv) prelud / E: fr préluder] (Liv) 1 vt A-și încerca vocea sau instrumentul înainte de a executa o bucată muzicală. 2 (Pex) A începe să cânte. 3 vi A efectua o acțiune preliminară.

PRELUDA, preludez, vb. I. Intranz. (Și în forma prelude, mai ales la pers. 3, azi rar) 1. (Despre cîntăreți sau instrumentiști) A-și încerca vocea sau instrumentul, înainte de a cînta sau de a executa o bucată muzicală. Tonin acordă mandolina Și, inspirat de vechiul Palestrina, Prelude-ncet, apoi cu glas sonor, Prin vers duios el spune al său dor. ALECSANDRI, P. III 265. ♦ (Despre cîntăreți, orchestre; fig. despre păsări) A începe să cînte, să schițeze o melodie. Cîntăreața-ncet prelude. Vîntul tace, frunza deasă stă în aer neclintită... E privighetoarea dulce. ALECSANDRI, P. III 56. Subt degetele tale, în sunete-argintoase Clavirul cînd răsună, cînd dulce preludezi, Deștepți în al meu suflet acorduri fioroase. ALEXANDRESCU, M. 127. 2. Fig. (Rar) A face o acțiune introductivă, premergătoare. Camerile constituante preludează la rezolvarea unei cestiuni. ODOBESCU, S. III 471. – Variantă: prelude, prelud, vb. III.

PRELUDA vb. I. intr. (Liv.) 1. A-și încerca vocea sau instrumentul înainte de execuția unei bucăți muzicale; (p. ext.) a începe să cînte. 2. (Fig.) A face o acțiune introductivă, premergătoare. [Var. prelude vb. III. / < fr. préluder].

PRELUDA vb. intr. 1. a-și încerca vocea sau instrumentul înainte de execuția unei bucăți muzicale. 2. (fig.) a întreprinde o acțiune preliminară. (< fr. préluder, lat. praeludere)

A PRELUDA ~ez intranz. livr. 1) (despre muzicanți, cântăreți) A interpreta drept pregătire începutul unei piese muzicale, încercându-și vocea sau instrumentul. 2) fig. A anticipa printr-o acțiune preliminară. /<fr. préluder, lat. praeludere

preludà v. 1. Muz. a încerca vocea, un instrument; 2. a improviza: cântăreața încet prelude AL.; 3. fig. a se prepara la un lucru făcând altceva.

PRELUDE vb. III v. preluda.

*preludéz v. intr. (fr. préluder, d. lat. prae-lúdere. V. eludez). Încerc vocea saŭ instrumentu muzical în ainte de a începe cîntecu. Fig. Fac micĭ încercărĭ în ainte de a începe acțiunea principală: în ainte de bătălie, eĭ preludaŭ pin hîrjoane pe ici pe colo.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

preluda (a ~) (livr.) vb., ind. prez. 1 sg. preludez, 3 preludea; conj. prez. 1 sg. să preludez, 3 să preludeze

preluda (a ~) (livr.) vb., ind. prez. 3 preludea

preluda vb., ind. prez. 1 sg. preludez, 3 sg. și pl. preludea

Intrare: preluda
verb (V201)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • preluda
  • preludare
  • preludat
  • preludatu‑
  • preludând
  • preludându‑
singular plural
  • preludea
  • preludați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • preludez
(să)
  • preludez
  • preludam
  • preludai
  • preludasem
a II-a (tu)
  • preludezi
(să)
  • preludezi
  • preludai
  • preludași
  • preludaseși
a III-a (el, ea)
  • preludea
(să)
  • preludeze
  • preluda
  • preludă
  • preludase
plural I (noi)
  • preludăm
(să)
  • preludăm
  • preludam
  • preludarăm
  • preludaserăm
  • preludasem
a II-a (voi)
  • preludați
(să)
  • preludați
  • preludați
  • preludarăți
  • preludaserăți
  • preludaseți
a III-a (ei, ele)
  • preludea
(să)
  • preludeze
  • preludau
  • preluda
  • preludaseră
verb (V662.1)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • prelude
  • preludere
  • preludând
  • preludându‑
singular plural
  • prelude
  • preludeți
  • preludeți-
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • prelud
(să)
  • prelud
  • preludeam
a II-a (tu)
  • preluzi
(să)
  • preluzi
  • preludeai
a III-a (el, ea)
  • prelude
(să)
  • prelu
  • preludea
plural I (noi)
  • preludem
(să)
  • preludem
  • preludeam
a II-a (voi)
  • preludeți
(să)
  • preludeți
  • preludeați
a III-a (ei, ele)
  • prelud
(să)
  • prelu
  • preludeau
preludia
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

preluda, preludezverb

livresc
  • 1. A-și încerca vocea sau instrumentul înainte de a executa o bucată muzicală. DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
    • format_quote Tonin acordă mandolina Și, inspirat de vechiul Palestrina, Prelude-ncet, apoi cu glas sonor, Prin vers duios el spune al său dor. ALECSANDRI, P. III 265. DLRLC
    • 1.1. prin extensiune A începe să cânte. DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
      • format_quote Cîntăreața-ncet prelude. Vîntul tace, frunza deasă stă în aer neclintită... E privighetoarea dulce. ALECSANDRI, P. III 56. DLRLC
      • format_quote Subt degetele tale, în sunete-argintoase Clavirul cînd răsună, cînd dulce preludezi, Deștepți în al meu suflet acorduri fioroase. ALEXANDRESCU, M. 127. DLRLC
  • 2. A efectua o acțiune preliminară. DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
    • format_quote Camerile constituante preludează la rezolvarea unei cestiuni. ODOBESCU, S. III 471. DLRLC
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.