opțiuni
  • info

9 definiții pentru prejudeca

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

prejudeca vt [At: CALENDARIU (1814), 88/4 / Pzi: prejudec / E: pre- + judeca] (Înv) 1 A gândi, a aprecia cu anticipație. 2 (Îvr) A prevedea. 3 (C. i. probleme, fenomene etc.) A face o apreciere înainte de a fi făcut o examinare temeinică. 4 A avea idei preconcepute asupra a ceva. 5 (Pcf) A prejudicia.

PREJUDECA, prejudec, vb. I. Tranz. (Învechit) A face o apreciere asupra unui lucru înainte de a-l fi examinat, a hotărî (ceva) prematur; a avea idei preconcepute (despre cineva sau despre ceva). Fără a prejudeca cestiunea dacă onorabilul cetățean Buzunărescu este sau nu un spărgător de bolte, noi întrebăm... cu ce drept se arestează cetățenii. ALECSANDRI, T. 1652. ◊ Absol. Să nu prejudecăm și să vedem ce a făcut. GHEREA, ST. CR. II 264.

PREJUDECA, prejudec, vb. I. Tranz. (Înv.) A face o apreciere asupra unui lucru înainte de a-l fi examinat; a avea idei preconcepute. – Din pre2- + judeca (după fr. prejuger).

A PREJUDECA prejudec tranz. înv. (stări de lucruri, situații etc.) A aprecia fără o cercetare prealabilă; a determina în mod preconceput. /pre- + a judeca

prejudecà v. 1. a decide o chestiune înainte de a o fi aprofundat; 2. a prevedea o conjectură; 3. Jur. a fi prejudiciabil.

*prejúdec, a -á v. tr. (pre- și judec, după lat. prae-judicare). Judec (apreciez) din ainte fără cercetare: nu prejudeca nimica! Jur. Daŭ în ainte de judecată o deciziune din care se poate prevedea sentența finală.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

prejudeca vb., ind. prez. 1 sg. prejudec, 3 sg. și pl. prejudecă

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

PREJUDECA vb. v. prevedea.

prejudeca vb. v. PREVEDEA.

Intrare: prejudeca
verb (VT14)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • prejudeca
  • prejudecare
  • prejudecat
  • prejudecatu‑
  • prejudecând
  • prejudecându‑
 singular plural
  • prejudecă
  • prejudecați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • prejudec
 (să)
  • prejudec
  • prejudecam
  • prejudecai
  • prejudecasem
a II-a (tu)
  • prejudeci
 (să)
  • prejudeci
  • prejudecai
  • prejudecași
  • prejudecaseși
a III-a (el, ea)
  • prejudecă
 (să)
  • prejudece
  • prejudeca
  • prejudecă
  • prejudecase
plural I (noi)
  • prejudecăm
 (să)
  • prejudecăm
  • prejudecam
  • prejudecarăm
  • prejudecaserăm
  • prejudecasem
a II-a (voi)
  • prejudecați
 (să)
  • prejudecați
  • prejudecați
  • prejudecarăți
  • prejudecaserăți
  • prejudecaseți
a III-a (ei, ele)
  • prejudecă
 (să)
  • prejudece
  • prejudecau
  • prejudecară
  • prejudecaseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

prejudeca, prejudecverb

  • 1. A face o apreciere asupra unui lucru înainte de a-l fi examinat, a hotărî (ceva) prematur; a avea idei preconcepute (despre cineva sau despre ceva). DLRLC
    sinonime: prevedea
    • format_quote Fără a prejudeca cestiunea dacă onorabilul cetățean Buzunărescu este sau nu un spărgător de bolte, noi întrebăm... cu ce drept se arestează cetățenii. ALECSANDRI, T. 1652. DLRLC
    • format_quote (și) absolut Să nu prejudecăm și să vedem ce a făcut. GHEREA, ST. CR. II 264. DLRLC
etimologie:
  • pre- + judeca (după limba franceză prejuger). DLRM

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.