2 intrări
9 definiții
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
prejmuire sf [At: CR (1832), 1191/23 / V: pregim~ / Pl: ~ri / E: prejmui] (Înv) 1 Împrejurime. 2 Loc împrejmuit. 3 (Reg; pex) Gard făcut în jurul stogului Si: împrejmuire, îngrăditură.
pregimuire sf vz prejmuire
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
prejmui vt [At: BARCIANU, V. / Pzi: ~esc / E: preajmă + -ui] (Reg) A împrejmui.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
împrejmuĭésc v. tr. (d. preajmă). Îngrădesc. – În Trans. și prejmuĭesc.
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
prejmuĭésc, V. împrejmuĭesc.
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Dicționare relaționale
Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).
PREJMUIRE s. v. apropiere, împrejurime, jur, preajmă, vecinătate.
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
prejmuire s. v. APROPIERE. ÎMPREJURIME. JUR. PREAJMĂ. VECINĂTATE.
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
PREJMUI vb. v. împrejmui, închide, înconjura, îngrădi.
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
prejmui vb. v. ÎMPREJMUI. ÎNCHIDE. ÎNCONJURA. ÎNGRĂDI.
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
| substantiv feminin (F107) | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| vocativ | singular | — | |
| plural | — | ||
| verb (VT408) | infinitiv | infinitiv lung | participiu | gerunziu | imperativ pers. a II-a | ||
(a)
|
|
|
| singular | plural | ||
|
| ||||||
| numărul | persoana | prezent | conjunctiv prezent | imperfect | perfect simplu | mai mult ca perfect | |
| singular | I (eu) |
| (să)
|
|
|
| |
| a II-a (tu) |
| (să)
|
|
|
| ||
| a III-a (el, ea) |
| (să)
|
|
|
| ||
| plural | I (noi) |
| (să)
|
|
|
| |
| a II-a (voi) |
| (să)
|
|
|
| ||
| a III-a (ei, ele) |
| (să)
|
|
|
| ||