2 intrări
29 de definiții
din care- explicative (13)
- morfologice (7)
- relaționale (8)
- etimologice (1)
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
PREGETARE s. f. (Rar) Faptul de a pregeta; șovăire, ezitare; întârziere, zăbovire. – V. pregeta.
pregetare sf [At: VARLAAM – IOASAF, 69r/10 / Pl: ~tări / E: pregeta] (Înv) 1 Ezitare. 2 (Pex) Întârziere a unei acțiuni Si: amânare, (reg) pregetătură (2). 3 (Îlav) Fără ~ Neîntârziat.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
PREGETARE, pregetări, s. f. (Pop.) Faptul de a pregeta; șovăire, ezitare; întârziere, zăbovire. – V. pregeta.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de oprocopiuc
- acțiuni
PREGETARE, pregetări, s. f. Faptul de a pregeta; șovăire, zăbovire, preget.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
PREGETA, preget, vb. I. Intranz. (Pop.) A sta pe gânduri înainte de a face ceva; a șovăi, a ezita, a se codi; p. ext. a întârzia, a zăbovi, a se lenevi, a sta inactiv. – Probabil lat. *prigitare.
- sursa: DEX '09 (2009)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
PREGETA, preget, vb. I. Intranz. (Pop.) A sta pe gânduri înainte de a face ceva; a șovăi, a ezita, a se codi; p. ext. a întârzia, a zăbovi, a se lenevi, a sta inactiv. – Probabil lat. *prigitare.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de oprocopiuc
- acțiuni
pregeta [At: COD. VOR. 168/6 / V: (înv) ~gita, prejeta / Pzi: preget, (înv) ~tez / E: pbl ml prigitare] 1 vi (Înv) A sta pe gânduri înainte de a face, de a începe ceva Si: a se codi, a ezita, a șovăi. 2 vi (Înv; pex) A întârzia, a amâna, a zăbovi în întreprinderea unei acțiuni. 3 vi (Îvp) A sta inactiv. 4 vt (Nob) A opri, a împiedica de la o acțiune. 5 vt (Înv) A menaja.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
pregita v vz pregeta
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
prejeta v vz pregeta
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
PREGETA, preget, vb. I. (Întrebuințat mai ales negativ) 1. Intranz. A sta pe gînduri (înainte de a face ceva), a șovăi; a ezita, a se codi; p. ext. a întîrzia, a zăbovi. Am pregetat cîteva zile, dar astăzi m-am hotărît să raportez. SADOVEANU, M. C. 35. După mijloacele mele, nu voi pregeta să dau concursul meu pentru propășirea bunei și folositoarei instituțiuni de cultură. CARAGIALE, O. VII 363. 2. Intranz. A-i fi lene să facă ceva, a se da lenei; a se lenevi. În vruna din multele țesătorii... Zoresc așijderi, fără să pregete, Tovarășii harnici cu o mie de degete! DEȘLIU, G. 47. Mi-a plăcut munca, n-am pregetat niciodată. PREDA, Î. 166. ♦ A sta inactiv, a-și da răgaz; a se liniști. [Mihai] se aprinse de această idee a regenerației naționale și, cu puternica lui voință, hotărî a nu pregeta pînă la moarte întru îndeplinirea ei. BĂLCESCU, O. II 177. 3. Tranz. (Învechit și popular) A cruța, a menaja, a precupeți. Să nu vă pregetați osteneala de a veni și d-voastră poimîne la casa dumnealor la a d-sale căsătorie. SEVASTOS, N. 84. Turcii pricepură importanța acestei cetăți și nu pregetară nici o jertfă spre a o dobîndi. BĂLCESCU, O. I 129.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
PREGETA, preget, vb. I. 1. Intranz. A sta pe gînduri înainte de a face ceva; a șovăi, a ezita, a se codi; p. ext. a întîrzia, a zăbovi, a se lenevi, a sta inactiv. 2. Tranz. (Înv.) A cruța, a menaja. Turcii pricepură importanța acestei cetăți și nu pregetară nici o jertfă spre a o dobîndi (BĂLCESCU). – Lat. *prigitare (= *pigritare < pigritia).
- sursa: DLRM (1958)
- adăugată de gall
- acțiuni
A PREGETA preget intranz. A nu se putea hotărî; a sta în cumpănă; a șovăi; a ezita. /< lat. prigitare
- sursa: NODEX (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
pregetà v. a întârzia: Turcii nu pregetă a răspunde OD. [Cf. slav PRĬEJĬDATĬ, a amâna].
- sursa: Șăineanu, ed. VI (1929)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
2) préget, a -á v. tr. (lat. *prae-agito, *prae-igĭto, *praegito, mă gîndesc înainte, compus [ca și cógito] al luĭ ágito, -áre, a agita. După Dens., d. lat. *pigritare, cl. -ari, a se lenevi, de unde, pin met., pregetare). Vechĭ. Ezit, șovăĭesc, mă codesc, mă gîndesc dacă trebuĭe să fac orĭ nu: a pregeta binele sufletuluĭ, osteneala. Azĭ. V. intr. Nu pregeta să plecĭ, a pleca.
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
pregetare s. f., g.-d. art. pregetării
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de gall
- acțiuni
pregetare s. f., g.-d. art. pregetării
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
pregetare s. f., g.-d. art. pregetării; pl. pregetări
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
pregeta (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. preget, 2 sg. pregeți, 3 pregetă; conj. prez. 1 sg. să preget, 3 să pregete
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de gall
- acțiuni
pregeta (a ~) vb., ind. prez. 3 pregetă
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
pregeta vb., ind. prez. 1 sg. preget, 3 sg. și pl. pregetă; conj. prez. 3 sg. și pl. pregete
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
pregeta
- sursa: MDO (1953)
- adăugată de Ladislau Strifler
- acțiuni
Dicționare relaționale
Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).
PREGETARE s. v. ezitare.
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
PREGETARE s. v. întârziere, zăbovire.
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
pregetare s. v. ÎNTÎRZIERE. ZĂBOVIRE.
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
PREGETARE s. codeală, codire, ezitare, fluctuație, îndoială, nehotărîre, șovăială, șovăire, (livr.) indecizie, (pop.) preget, (fig.) oscilare, oscilație. (~ lui era justificată.)
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
PREGETA vb. v. ezita.
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
PREGETA vb. v. cruța, întârzia, precupeți, zăbovi.
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
PREGETA vb. a se codi, a ezita, a șovăi, (înv. și reg.) a se îndoi, (reg.) a se îngăima, a se nedumeri, a se tîntăvi, (Mold.) a se cioșmoli, (prin Olt.) a se scîrciumi, (înv.) a se cruța, a lipsi, (fig.) a oscila, (înv. fig.) a se atîrna, a se cumpăni, a se legăna. (~ să se ducă acolo.)
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
pregeta vb. v. CRUȚA. ÎNTÎRZIA. PRECUPEȚI. ZĂBOVI.
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Dicționare etimologice
Explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.
pregeta (pregetat, pregetat), vb. – 1. A se îndoi, a ezita, a pierde timpul, a șovăi. – 2. A întîrzia. Lat. pῑgritāri, prin intermediul unei forme cu metateză, *prigitare (Candrea-Dens., 1440; Candrea, Rom., XXXVI, 325; REW 6492). Der. din lat. *prae-ăgῑtāre (Scriban) este mai puțin probabilă. – Der. preget, s. n. (îndoială, șovăire; lene); pregetător, adj. (încet, întîrziat, leneș).
- sursa: DER (1958-1966)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
substantiv feminin (F113) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
verb (V6) Surse flexiune: DLRM, DOR | infinitiv | infinitiv lung | participiu | gerunziu | imperativ pers. a II-a | ||
(a)
|
|
|
| singular | plural | ||
|
| ||||||
numărul | persoana | prezent | conjunctiv prezent | imperfect | perfect simplu | mai mult ca perfect | |
singular | I (eu) |
| (să)
|
|
|
| |
a II-a (tu) |
| (să)
|
|
|
| ||
a III-a (el, ea) |
| (să)
|
|
|
| ||
plural | I (noi) |
| (să)
|
|
|
| |
a II-a (voi) |
| (să)
|
|
|
| ||
a III-a (ei, ele) |
| (să)
|
|
|
|
pregetare, pregetărisubstantiv feminin
- 1. Faptul de a pregeta. DEX '09 DLRLCsinonime: ezitare preget zăbovire întârziere șovăire
etimologie:
- pregeta DEX '98 DEX '09
pregeta, pregetverb
- 1. A sta pe gânduri înainte de a face ceva; a se codi. DEX '09 DEX '98 DLRLC
- Am pregetat cîteva zile, dar astăzi m-am hotărît să raportez. SADOVEANU, M. C. 35. DLRLC
- După mijloacele mele, nu voi pregeta să dau concursul meu pentru propășirea bunei și folositoarei instituțiuni de cultură. CARAGIALE, O. VII 363. DLRLC
- 1.1. A se lenevi, a sta inactiv; a se liniști. DEX '09 DEX '98 DLRLC
- În vruna din multele țesătorii... Zoresc așijderi, fără să pregete, Tovarășii harnici cu o mie de degete! DEȘLIU, G. 47. DLRLC
- Mi-a plăcut munca, n-am pregetat niciodată. PREDA, Î. 166. DLRLC
- [Mihai] se aprinse de această idee a regenerației naționale și, cu puternica lui voință, hotărî a nu pregeta pînă la moarte întru îndeplinirea ei. BĂLCESCU, O. II 177. DLRLC
-
-
-
- Să nu vă pregetați osteneala de a veni și d-voastră poimîne la casa dumnealor la a d-sale căsătorie. SEVASTOS, N. 84. DLRLC
- Turcii pricepură importanța acestei cetăți și nu pregetară nici o jertfă spre a o dobîndi. BĂLCESCU, O. I 129. DLRLC
-
etimologie:
- *prigitare DEX '09 DEX '98