opțiuni
  • info

2 intrări

23 de definiții

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

PREDISPUNERE, predispuneri, s. f. (Rar) Faptul de a fi predispus la ceva; p. ext. predispoziție, înclinare. – V. predispune.

PREDISPUNERE, predispuneri, s. f. (Rar) Faptul de a fi predispus la ceva; p. ext. predispoziție, înclinare. – V. predispune.

predispunere sf [At: STAMATI, D. 176 / V: ~des~ / Pl: ~ri / E: predispune] 1 (Rar) Pregătire pentru o anumită stare de spirit. 2 (Pex) Înclinație. 3 (Îvr; îf predespunere) Predispoziție (1).

PREDISPUNERE, predispuneri, s. f. (Învechit) Faptul de a fi predispus la ceva; predispoziție, înclinare. Această libertate de alegere în elementele de cultură îl Făcea să citească numai ceea ce se potrivea cu predispunerea sa sufletească atît de visătoare. EMINESCU, N. 36.

PREDISPUNE, predispun, vb. III. Tranz. 1. A crea cuiva o anumită dispoziție, stare de spirit, a dispune la ceva. 2. (Med.) A face să aibă o deosebită sensibilitate sau receptivitate față de anumite boli. – Din fr. prédisposer (după dispune).

PREDISPUNE, predispun, vb. III. Tranz. 1. A crea cuiva o anumită dispoziție, stare de spirit, a dispune la ceva. 2. (Med.) A face să aibă o deosebită sensibilitate sau receptivitate față de anumite boli. – Din fr. prédisposer (după dispune).

predespunere sf vz predispunere

predispune vt [At: NEGULICI / Pzi: predispun / E: pre- + dispune cdp fr prédisposer] 1 A crea sau a determina o anumită stare de spirit sau dispoziție sufletească. 2 A dispune la ceva. 3 A face să încline către ceva. 4 (Med) A face să aibă o deosebită sensibilitate sau receptivitate față de anumite boli.

PREDISPUNE, predispun, vb. III. Tranz.A crea o anumită stare sufletească sau o anumită dispoziție, a dispune la ceva. Toamna predispune pe unii oameni la melancolie.

PREDISPUNE vb. III. intr., tr. A crea, a pregăti o anumită stare de spirit, a dispune la ceva. [P.i. predispun, conj. -nă. / cf. fr. prédisposer].

PREDISPUNE vb. intr., tr. 1. a crea, a pregăti o anumită stare de spirit, a dispune la ceva. 2. a determina o sensibilitate deosebită față de anumite boli. (după fr. prédisposer)

A PREDISPUNE predispun tranz. 1) (persoane) A face să aibă o anumită stare de spirit sau dispoziție; a dispune din timp. ~ la o muncă creatoare. 2) (organisme vegetale sau animale) A face receptiv (față de anumite boli). /<fr. prédisposer

predispune v. 1. a dispune dinainte, a înclina la: nesocotința sa îl predispunea la toate extravaganțele; 2. Med. a dispune treptat la venirea unei boale.

*predispún, -pús, a -púne v. tr. (d. pre- și dispun). Dispun din ainte, fac să încline spre: singurătatea te predispune la visare, lipsa igieneĭ te predispune la boale.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

predispunere (rar) s. f., g.-d. art. predispunerii; pl. predispuneri

predispunere (rar) s. f., g.-d. art. predispunerii; pl. predispuneri

predispunere s. f. → dispunere

predispune (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. predispun, 2 sg. predispui, 3 sg. predispune, perf. s. 1 sg. predipusei, 1 pl. predispuserăm, m.m.c.p. 1 pl. predispuseserăm; conj. prez. 1 sg. să predispun, 3 să predispună; ger. predispunând; part. predispus

predispune (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. predispun, 2 sg. predispui, 1 pl. predispunem; conj. prez. 3 să predispună; ger. predispunând; part. predispus

predispune vb. → dispune

predispune (conj. predispună)

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

PREDISPUNERE s. v. predispoziție.

predispunere s. v. PREDISPOZIȚIE.

PREDISPUNE vb. (înv.) a supune. (E ~ la obezitate.)

PREDISPUNE vb. (înv.) a supune. (E ~ la obezitate.)

Intrare: predispunere
predispunere substantiv feminin
substantiv feminin (F107)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • predispunere
  • predispunerea
plural
  • predispuneri
  • predispunerile
genitiv-dativ singular
  • predispuneri
  • predispunerii
plural
  • predispuneri
  • predispunerilor
vocativ singular —
plural —
predespunere
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
Intrare: predispune
verb (VT637)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • predispune
  • predispunere
  • predispus
  • predispusu‑
  • predispunând
  • predispunându‑
 singular plural
  • predispune
  • predispuneți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • predispun
 (să)
  • predispun
  • predispuneam
  • predispusei
  • predispusesem
a II-a (tu)
  • predispui
 (să)
  • predispui
  • predispuneai
  • predispuseși
  • predispuseseși
a III-a (el, ea)
  • predispune
 (să)
  • predispună
  • predispuie
  • predispunea
  • predispuse
  • predispusese
plural I (noi)
  • predispunem
 (să)
  • predispunem
  • predispuneam
  • predispuserăm
  • predispuseserăm
  • predispusesem
a II-a (voi)
  • predispuneți
 (să)
  • predispuneți
  • predispuneați
  • predispuserăți
  • predispuseserăți
  • predispuseseți
a III-a (ei, ele)
  • predispun
 (să)
  • predispună
  • predispuie
  • predispuneau
  • predispuseră
  • predispuseseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

predispunere, predispunerisubstantiv feminin

  • 1. rar Faptul de a fi predispus la ceva. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • format_quote Această libertate de alegere în elementele de cultură îl făcea să citească numai ceea ce se potrivea cu predispunerea sa sufletească atît de visătoare. EMINESCU, N. 36. DLRLC
etimologie:
  • vezi predispune DEX '98 DEX '09

predispune, predispunverb

  • 1. A crea cuiva o anumită dispoziție, stare de spirit, a dispune la ceva. DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
    sinonime: dispune
    • format_quote Toamna predispune pe unii oameni la melancolie. DLRLC
  • 2. medicină A face să aibă o deosebită sensibilitate sau receptivitate față de anumite boli. DEX '09 DEX '98 MDN '00
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.