15 definiții pentru precursor

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

PRECURSOR, -OARE, precursori, -oare, s. m. și f. Persoană care pregătește, prin activitatea sa, terenul pentru o dezvoltare ulterioară mai largă într-un anumit domeniu; deschizător de drumuri; înaintaș, premergător. – Din fr. précurseur.

PRECURSOR, -OARE, precursori, -oare, s. m. și f. Persoană care pregătește, prin activitatea sa, terenul pentru o dezvoltare ulterioară mai largă într-un anumit domeniu; deschizător de drumuri; înaintaș, premergător. – Din fr. précurseur.

precursor, ~oare [At: NEGULICI / V: (rar) ~oa sf / Pl: ~i, ~oare / E: fr précurseur, lat praecursor] 1 smf Persoană care desfășoară o activitate creatoare complet nouă într-un anumit domeniu. 2 a Care pregătește terenul pentru o dezvoltare ulterioară mai largă într-un anumit domeniu Si: înaintaș, premergător, (înv) piodrom.

PRECURSOR, -OARE, precursori, -oare, s. m. și f. Persoană care desfășoară o activitate de înaintaș în domeniul social, politic, literar sau științific, care pregătește terenul pentru o dezvoltare ulterioară mai largă; înaintaș, premergător. Bălcescu, așa cum îl cunoșteam acum, a fost precursorul luptătorilor democrați. SADOVEANU, E. 53. Marinarii antichității venerau argonauții, ca pe adevărații precursori ai meșteșugului de a pluti cu pînze. C. PETRESCU, Î. I 15.

PRECURSOR, -OARE s.m. și f. Înaintaș, premergător (într-un domeniu oarecare). [Cf. fr. précurseur, lat. praecursor].

PRECURSOR, -OARE I. s. m. f. predecesor. II. adj. care precedă, anunță un fapt. (< fr. précurseur, lat. praecursor)

PRECURSOR ~oare (~ori, ~oare) m. și f. Persoană care, prin activitatea sa, creează condițiile necesare pentru dezvoltarea ulterioară a unei activități mai ample; înaintaș. /<fr. précurseur

*precursór, -oáre adj. (lat. praecúrsor, -óris, d. prae, înainte, și cúrrere, cursum, a alerga. V. curg). Premergător, care precede anunțînd orĭ pregătind calea altuĭa: semnele precursoare ale furtuniĭ. Subst. Alchimiștiĭ aŭ fost precursoriĭ chimiștilor. V. preditecĭ.

înainte-mergător, -oáre adj. și s. Răŭ zis îld. înaintaș, premergător saŭ precursor (supranumele luĭ Ion Botezătoru).

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

precursor s. m., pl. precursori

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

PRECURSOR s. antecesor, înaintaș, predecesor, premergător, (înv.) procatoh, prodrom, înainte-mergător, (înv., bis.) prediteci. (~ii noștri direcți.)

Intrare: precursor
substantiv masculin (M1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • precursor
  • precursorul
  • precursoru‑
plural
  • precursori
  • precursorii
genitiv-dativ singular
  • precursor
  • precursorului
plural
  • precursori
  • precursorilor
vocativ singular
  • precursorule
plural
  • precursorilor
precursoară
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

precursor, precursorisubstantiv masculin
precursoare, precursoaresubstantiv feminin

  • 1. Persoană care pregătește, prin activitatea sa, terenul pentru o dezvoltare ulterioară mai largă într-un anumit domeniu; deschizător de drumuri. DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
    • format_quote Bălcescu, așa cum îl cunoșteam acum, a fost precursorul luptătorilor democrați. SADOVEANU, E. 53. DLRLC
    • format_quote Marinarii antichității venerau argonauții, ca pe adevărații precursori ai meșteșugului de a pluti cu pînze. C. PETRESCU, Î. I 15. DLRLC
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.