precipitat², ~ă [At: FILIMON, O. I, 126 / Pl: ~ați, ~e / E: precipita] 1-2 a, av (D. ființe) (Care acționează) cu prea mare grabă, sub impresia momentului, forțat de împrejurări etc. 3-4 a, av (D. manifestări ale oamenilor, fenomene, evenimente) (Care se produce) cu prea mare grabă. 5 a Care exprimă o prea mare grabă. 6-7 av, a (În mod) grăbit.

precipitat¹ sn, ain [At: AR (1829), 43²/10 / V: preți~ sn, prețipitate sf, prici~ sn, priți~ sn / Pl: ~ați, ~e / E: fr précipité, lat praecipitatum] 1-2 (Chm) (Substanță solidă, greu solubilă, cristalină, amorfă sau sub formă de gel) care se separă dintr-o soluție și care se depune pe fundul vasului, în urma tratării soluției cu un reactiv, prin răcirea sau evaporarea soluției etc.

PRECIPITAT², -Ă, precipitați, -te, adj. 1. (Despre vorbe, gesturi, acțiuni) Grăbit, iute, zorit, accelerat; pripit. Răcnise și el, bîlbîindu-se, cu gesturi precipitate, cum nu-i stătea în fire să răcnească, să se revolte și să amenințe. C. PETRESCU, A. 387. ◊ (Adverbial) Un neastîmpăr mare, ca în preziua unei catastrofe sau a unei fericiri nebune, îmi fierbea în tot trupul și mă făcea să respir precipitat, ca după o spaimă sau după o fugă. GALACTION, O. I 107. 2. (Despre substanțe solide dizolvate într-un lichid) Depus la fund, separat, sedimentat.

PRECIPITAT¹, precipitate, s. n. Substanță solidă izolată dintr-o soluție prin precipitare.

PRECIPITAT, -Ă adj. 1. (Despre vorbe, gesturi) Grăbit, repezit; pripit. 2. (Despre substanțe) Depus la fund, sedimentat. // s.n. Substanță solidă rezultată din precipitarea unei soluții. [Cf. fr. précipité, lat. praecipitatus].

PRECIPITAT¹ s. n. substanță insolubilă care se separă dintr-o soluție, depunându-se pe fundul vasului, sub acțiunea unui reactiv, prin răcirea sau evaporarea soluției. (< fr. précipité, lat. praecipitatum)

PRECIPITAT², -Ă adj. (despre oameni; și adv.) grăbit, repezit; pripit. (< precipita)

PRECIPITAT ~e n. chim. Substanță care se separă dintr-o soluție, așezându-se la fund, în urma tratării speciale a acesteia (evaporare, răcire etc.). /<fr. précipité

precipitat n. Chim. materie ce cade în fundul vasului, când o separăm de disolvantul ei.

*precipitát n., pl. e. Chim. Substanță care se formează într’un lichid și se precipită.

precipita [At: BARIȚIU, P. A. II, 721 / V: (înv) preți~ / Pzi: precipit, (rar) ~tez / E: fr précipiter, lat praecipitare] 1 vt (Chm) A provoca, cu ajutorul unei reacții chimice, trecerea în stare de precipitat¹ (1). 2 vt (Chm) A transforma în precipitat¹ (1). 3 vri (Chm; d. o substanță solubilă dizolvată într-un lichid) A se depune sub formă de precipitat¹ (1). 4-5 vtr (A face să se desfășoare sau să se declanșeze ori) a se desfășura sau a se declanșa într-un timp mai scurt decât ar fi normal Si: a se grăbi, (pop) a (se) zori. 6 vr (D. oameni) A acționa cu prea mare grabă și în dezordine. 7 vr (Pex) A se agita. 8 vr A se repezi undeva. 9-10 vtrp A (se) arunca cu forța dintr-un loc înalt. 11 vr (Rar; d. ființe; udp „asupra”) A se năpusti.

prețipita v vz precipita corectat(ă)

prețipitat sn vz precipitat¹

prețipitate sf vz precipitat¹

pricipitat sn vz precipitat¹

prițipitat sn vz precipitat¹

PRECIPITA, precipit, vb. I. Tranz. 1. A face ca o activitate, o acțiune să se desfășoare într-un timp mai sdurt decît cel obișnuit sau așteptat; a grăbi, a zori. Aducea guano pentru îngrășarea pămîntului, mașini electrice pentru a precipita fecundarea semințelor. VLAHUȚĂ, O. A. III 59. ♦ Refl. (Despre acțiuni, evenimente) A se succeda în chip rapid (îndreptîndu-se spre un punct culminant). Nu simți cum se precipită lucrurile, cum pîrîie ceva? REBREANU, R. I 256. 2. A provoca depunerea sub formă de pulbere, de cristale a unei substanțe dizolvate într-un lichid sau a unei substanțe produse în urma adăugării unui reactiv în acel lichid. ♦ Fig. (Despre o substanță solidă dizolvată într-un lichid) A se separa, a se depune sub formă de fulgi, pulbere sau cristale.

PRECIPITA vb. I. tr., refl. 1. A (se) grăbi, a (se) zori. ♦ refl. A se succeda rapid. 2. (Despre o substanță solidă dizolvată într-un lichid) A se separa sau a face să se separe prin depunerea la fund. [P.i. precipit. / < fr. précipiter, it. precipitare, lat. praecipitare].

PRECIPITA vb. I. tr., refl. 1. (despre o substanță solubilă dizolvată într-un lichid) a (se) separa, a (se) depune sub formă de precipitat. 2. a (se) grăbi, a (se) zori. II. refl. a se succeda rapid. (< fr. précipiter, lat. praecipitare)

A SE PRECIPITA mă precipit intranz. 1) (despre persoane) A acționa cu prea multă grabă; a se repezi. 2) (despre evenimente, acțiuni etc.) A se desfășura într-un ritm mai rapid (uneori nejustificat). 3) (despre particulele unor substanțe solide) A se separa dintr-o soluție, așezându-se la fund; a forma un precipitat; a se depune; a se așeza; a se sedimenta; a se depozita. /<fr. précipiter, lat. praecipitare

A PRECIPITA precipit tranz. 1) A face să se precipite; a grăbi; a zori; a accelera; a pripi; a urgenta. 2) A înfăptui cu prea multă grabă. ~ afacerile. /<fr. précipiter, lat. praecipitare

precipità v. 1. a prăvăli, a arunca de sus într’o adâncime; 2. a grăbi, a iuți: a-și precipita pașii; 3. fig. a face să cază într’o mare nenorocire sau primejdie; a opera o precipitațiune chimică; 5. a se repezi, a da năvală: a se precipita asupra inimicilor.

*precípit și -éz, a -á v. tr. (lat. praecipito, -áre, d. prae-ceps, care se aruncă cu capu’n jos, d. caput, cap). Arunc în adînc: uniĭ criminalĭ, la Roma, eraŭ precipitațĭ de pe stînca Tarpeĭană. Grăbesc, accelerez: frica precipită pasu. Chim. Fac să cadă la fund o substanță solidă care era în disoluțiune într’un lichid. V. refl. mă arunc în adînc: s’a precipitat de pe zid. Mă grăbesc tare: nu te precipita. Mă răped, mă avînt: armata se precipită asupra dușmanuluĭ. Chim. Mă depun la fund. V. prăvălesc, răstorn.

precipitat s. n., pl. precipitate

precipitat s. n., pl. precipitate

precipitat s. n., pl. precipitate

precipita (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. precipit, 2 sg. precipiți, 3 precipită; conj. prez. 1 sg. să precipit, 2 sg. să precipiți, 3 să precipite

precipita (a ~) vb., ind. prez. 3 precipită; conj. prez. 3 să precipite

precipita vb., ind. prez. 1 sg. precipit, 3 sg. și pl. precipită; conj. prez. 3 sg. și pl. precipite

precipită

precipit, -tat prt.

PRECIPITAT adj. 1. v. iute. 2. v. vertiginos. 3. amețitor, fulgerător, vertiginos. (O cădere ~.)

PRECIPITAT adj. 1. grabnic, grăbit, iute, întins, rapid, repede, repezit, zorit, (înv. și pop.) silit, silnic, (înv.) pripitor. (Un mers ~.) 2. vertiginos, (fig.) prăpăstios, vijelios. (O coborîre ~.) 3. amețitor, fulgerător, vertiginos. (O cădere ~.)

PRECIPITA vb. 1. a (se) grăbi, a (se) zori. (Nu e nevoie să vă ~.) 2. v. năpusti. 3. v. sări.

PRECIPITA vb. 1. a (se) grăbi, a (se) zori. (Nu e nevoie să vă ~.) 2. a se arunca, a se azvîrli, a se năpusti, a năvăli, a se repezi, a sări, a tăbărî, a se zvîrli, (rar) a se prăbuși, (înv. și pop.) a cădea, (înv. și reg.) a năduli, a (se) prăpăstui, (reg.) a iuruși, a năboi, a se năprăti, a nooti, a se tovărî, (Transilv.) a se aiepta, (Transilv. și Ban.) a se șupi, (înv.) a se da, a năbuși, a năvrăpi, a se slobozi. (S-au ~ asupra dușmanului.) 3. a se arunca, a se avînta, a se azvîrli, a se repezi, a sări, a se zvîrli, (pop.) a se chiti, (Transilv.) a se aiepta. (Se ~ pe cal și pornește.)

A PLECA PRECIPITAT a se alivăni, a se căra, a se cărăbăni, a da cu pasul, a da dos la față, a da pedală, a-i da sas, a se duce duluță, a se eclipsa, a face lampa mică, a face pași, a fugi ca tăunul cu paiul, a-și lua avrigu’, a-și lua călcâiele la spinare, a-și lua câmpii / lumea în cap, a o lua la papuc / la picior / la sănătoasa, a-și lua traista în băț, a-și lua valea / zborul, a mătura locul, a pedala, a-și plimba anatomia, a o rade, a saluta din mers, a se scurge, a-i sfârâi (cuiva) călcâiele, a se smulge, a spăla putina, a o șparli, a o șterge la papuc, a șterge putina, a o tăia, a o tuli, a o tunde, a usca leșia, a se ușchi, a vira.