preamărire sf [At: HELIADE, O. I, 190 / Pl: ~ri / E: preamări] 1 Slăvire. 2 (Îvr) Divinitate.

PREAMĂRIRE, preamăriri, s. f. Acțiunea de a preamări; laudă, glorificare, elogiere.

preamări [At: CORESI, EV. 49 / S și: prea mări / Pzi: ~resc / E: prea + mări¹] 1 vr (Înv) A se îngâmfa. 2-3 vtr A (se) lăuda. 4 vt A slăvi.

PREAMĂRI, preamăresc, vb. IV. Tranz. A ridica în slavă; a lăuda, a slăvi, a glorifica, a elogia. Nu se poate vorbi despre Alecsandri ca despre acei scriitori pe care toată lumea îi preamărește și nimeni nu-i cetește. SADOVEANU, E. 60. Șeful stației... crezu că e bine să preamărească opera inginerului. C. PETRESCU, A. 304.

A PREAMĂRI ~esc tranz. A prezenta ca având proprietăți deosebite; a ridica în slăvi (pe nedrept); a proslăvi. /prea + a mări

preamărì v. a glorifica. [Modelat după slavicul proslăvi].

preamărésc v. tr. (d. prea și măresc, după exemple vsl.). Măresc, glorific, laud.

preamărire s. f., g.-d. art. preamăririi; pl. preamăriri

preamărire s. f., g.-d. art. preamăririi; pl. preamăriri

preamărire s. f., pl. preamăriri

preamări (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. preamăresc, 3 sg. preamărește, imperf. 1 preamăream; conj. prez. 1 sg. să preamăresc, 3 să preamărească

preamări (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. preamăresc, imperf. 3. sg. preamărea; conj. prez. 3 să preamărească

preamări vb. → mări

preamăresc.

PREAMĂRIRE s. 1. v. glorie. 2. v. glorificare. 3. binecuvântare, glorificare, laudă, mărire, preaslăvire, proslăvire, slavă, slăvire. (preamărirea vremurilor noastre.)

PREAMĂRIRE s. 1. cinste, cinstire, elogiu, glorie, laudă, mărire, omagiu, preaslăvire, proslăvire, slavă, slăvire, (înv.) mărie, pohfală, pohvalenie. (~ cuvenită cuiva.) 2. elogiere, glorificare, lăudare, mărire, preaslăvire, proslăvire, slavă, slăvire, (rar) apoteoză, exaltare, (înv.) prealăudare, preaslăvie, sărbătorire. (~ unui erou.) 3. binecuvîntare, glorificare, laudă, mărire, preaslăvire, proslăvire, slavă, slăvire. (~ vremurilor noastre.)

PREAMĂRI vb. v. făli, fuduli, grozăvi, infatua, împăuna, înfumura, îngâmfa, lăuda, mândri, semeți.

PREAMĂRI vb. 1. v. glorifica. 2. a binecuvânta, a glorifica, a lăuda, a mări, a preaslăvi, a proslăvi, a slăvi, (rar) a ferici. (Să ~ ziua de față.)

preamări vb. v. FĂLI. FUDULI. GROZĂVI. INFATUA. ÎMPĂUNA. ÎNFUMURA. ÎNGÎMFA. LĂUDA. MÎNDRI. SEMEȚI.

PREAMĂRI vb. 1. a cinsti, a cînta, a elogia, a glorifica, a lăuda, a mări, a omagia, a preaslăvi, a proslăvi, a slăvi, a venera, (rar) a apoteoza, a exalta, (înv.) a făli, a pohfăli, a preacînta, a preaînălța, a prealăuda, a prearădica, a ridica, a slavoslovi. (Să-i ~ pe eroii patriei.) 2. a binecuvînta, a glorifica, a lăuda, a mări, a preaslăvi, a proslăvi, a slăvi, (rar) a ferici. (Să ~ ziua de față.)

A preamări ≠ a defăima, a denigra

AD MAIOREM DEI GLORIAM (lat.) întru preamărirea Domnului – Deviza Ordinului iezuiților. În sens mai larg: a acționa dezinteresat în numele unei cauze nobile.