pralină sf [At: KOGĂLNICEANU, S. A. 96 / Pl: ~ne / E: fr praliné] 1 Bomboană având o umplutură făcută din cremă de migdale sau nuci. 2 (Pex) Umplutură a unei praline (1).

PRALINĂ, praline, s. f. Bomboană cu miezul de migdală, învelit în pastă zaharoasă sau în ciocolată. El a introdus în Moldova biscuiții... pralinele. KOGĂLNICEANU, S. A. 96.

PRALINĂ s.f. Bomboană cu înveliș de ciocolată sau de zahăr, avînd miezul umplut cu nucă sau cu migdală. [< fr. praline].

PRALINĂ s. f. bomboană cu înveliș de ciocolată sau de zahăr, având miezul umplut cu nucă ori migdală. (< fr. praline)

PRALINĂ ~e f. Bomboană cu miez de migdală sau de nucă și cu înveliș de ciocolată. /<fr. praline

pralină f. migdală zaharisită.

*pralínă f., pl. e (fr. praline, de la numele mareșaluluĭ du Plessis-Praslin [1598-1675], al căruĭ bucătar a inventat aceste bomboane). Migdală învălită în zahăr ars.

pralină s. f., g.-d. art. pralinei; pl. praline

pralină s. f., g.-d. art. pralinei; pl. praline

pralină s. f., g.-d. art. pralinei; pl. praline

PRALÍNĂ s.f. 1. Bomboană cu miez de migdală sau alună întreagă, trasă în ciocolată; în general, bomboană de ciocolată umplută cu o pastă pralinată; din fr. praline. 2. Masă crocantă de culoare brun-roșcată, preparată prin caramelizarea zahărului împreună cu fructe uleioase întregi (migdale sau alune), apoi zdrobită și utilizată ca barot în creme, înghețate, umpluturi de bomboane (praline) ș.a.; din fr. pralin.

pralină, praline s. f. femeie senzuală, cu nuri.